Vise cu ochii deschişi

Crinul alb

2011-06-17T21:19:00.004+03:00

Ce m-a înduioșat cel mai mult în ultimul timp a fost o bătrînică. Purta două legături cu crini albi și parfumați, la ceas de seară, pe care îi oferea, aproape rușinată, tinerilor aflați pe o terasă din oraș. Cu ochii umezi de un albastru celest, cocîrjată de povara anilor și a unei traiste de rafie pe care o purta cu ea, bunica cu părul alb s-a apropiat timid de noi și ne-a întrebat, cu sfioșenie, dacă vrem un crin. Nu a zăbovit prea mult la nicio masă, ca un oaspete care nu vrea să deranjeze prea mult. Îi tremurau mîinile cînd ne-a dat floarea, culeasă din grădina ei, pentru cîțiva lei.

The End

2008-01-04T11:38:00.000+02:00

Şi cum orice început are şi un sfîrşit... visele intră, eufemistic, într-o pauză mai lungă, la început de 2008.

Blog mioriţic

2008-01-04T11:09:00.000+02:00

La finele lui 2007 a apărut un blog nou-nouţ, pe care vi-l recomand cu toată încrederea: Vrancea Mioriţică. Pentru cunoscători, veţi recunoaşte stilul şi persoana, de o valoare pe care puţini vrînceni o au.
Mult succes, V.M, şi bine ai venit în comunitatea bloggerilor mioriţici!

A venit iarna!

2007-12-16T19:46:00.000+02:00

Primul fulg: wooaw! E atît de frumos cînd ninge! Perdeaua de fulgi de nea care plutesc cerniţi din văzduh, zăpada proaspătă care scîrţie sub fiecare pas... totul e alb, imaculat, rece. O emoţie şi o bucurie inexplicabilă mă cuprinde la fiecare ninsoare din an. Parcă aş primi un dar. Şi adevărul este că zilele astea m-am simţit ca de Crăciun :).

Fotoreporter

2007-12-09T21:50:00.000+02:00

Am avut marele noroc şi satisfacţia de a-l cunoaşte timp de cîteva ore pe unul dintre cei mai apreciaţi fotoreporteri români. În cadrul unui workshop de fotografie de presă, Emanuel Tînjală ne-a povestit ce înseamnă tipul ăsta de fotografie, despre diferenţa dintre poză şi fotografie, despre munca de fotoreporter, ne-a arătat lucrări superbe realizate pe plaiuri mioritice, dar şi în timpul experienţei sale în SUA. S-a uitat cu un ochi critic şi pe ale noastre şi ne-a dat cîteva trucuri de a putea face o fotografie bună chiar şi cu un aparat de buzunar.
Manu, care este în prezent şi trainer la Centrul pentru Jurnalism Independent, mi-a spus că mai am mult de lucrat, dar că mai am şanse de recuperare :P. Mi-a plăcut mult de tot şi mi-a deschis ochii şi apetitul pentru foto.
Fotografiile de mai sus sînt realizate de el în toată ţara, începînd cu prima, care e chiar din Vrancea, iar restul din Sibiu, Mehedinţi, Maramureş, Bucovina, Apuseni.

Vă fac cadou o Leapşă

2007-12-09T20:39:00.000+02:00

Preiau şi eu leapşa despre cadouri de la D3m3ntzial , tot bate Moşu la uşă.
Am stat cîteva minute bune pe gînduri - asta da leapşă grea- şi am ajuns la concluzia că toate darurile au fost speciale pentru mine în momentul în care le-am primit, dar nu a rămas din toată materialitatea lor, cu trecerea timpului, decît sentimentul surprizei şi bucuriei care a însoţit desfacerea fundelor şi ruperea ambalajelor colorate.
Mulţam pentru leapşă lui D3m3ntzial, dar nu mă interesează concursul, aşa că mă descalific singură şi dau leapşa mai departe tuturor celor care vor să o preia de bună voie :).

Strada Bistriţa, în Focşani

2007-12-04T19:40:00.000+02:00

4 decembrie 2007

Moşule, că devreme ai venit

2007-12-03T19:02:00.000+02:00

Este de abia 3 decembrie şi deja pluteşte în atmosferă aerul de sărbătoare. Azi, la supermarket, m-am simţit aproape ca în ajunul Crăciunului. Ghirlande şi beteală aurie, argintie şi albastră-strălucitoare împodobeau toate rafturile, autocolante lipite şi desene cu Moşu' atîrnau peste tot, figurine din ciocolată, evident tot cu Moş Crăciun, stăteau cuminţi aliniate pe rafturi, iar peste toate astea, un glas suav cînta cu dor colinde.
E bine, e rău, că mai sînt trei săptămîni pînă la fericitele sărbători şi sîntem de pe acum asaltaţi de promoţiile şi beculeţele scînteietoare ale Crăciunului? Se pierde ceva din magia sărbatorii, care se transformă într-o lună de goană după cumpărături? Sîntem o societate consumatoristă, Crăciunul este cel mai bun moment de exploatat pentru a deschide prăvălia, pe fundal de colinde, cu o lună mai devreme.
Mă tem că, dînd zilnic nas în nas cu copiile Moşului, fie prin magazine, fie pe stradă, o să încep să cred că el nu există de fapt.

I'm sick of

2007-12-02T12:01:00.000+02:00

Ca orice bun român, nu puteam să trec cu indiferenţă peste Ziua noastră Naţională. Am făcut şi eu ceva deosebit de 1 Decembrie. O răceală.

Scuipă aici!

2007-11-28T20:58:00.000+02:00

“Jurnalismul a fiinţat, întotdeauna, la limita acceptabilităţii sociale. Spre deosebire de alte activităţi, există întotdeauna ceva legat de jurnalism care prezintă în permanenţă probleme şi contradicţii” (Bromley O’Malley "A Journalism Reader" )

Există o meserie în care este imposibil să nu îţi iei flegme, să fii îmbrîncit şi huiduit, nu atît la propriu (deşi există şi aşa destule cazuri), cît la figurat. Face parte din fişa de post.
Mulţi ziarişti, dacă nu chiar toţi, de la mic la mare, au fundul tăbăcit şi faţa roşie, unii pe bună dreptate, că scriu tîmpenii, alţii pentru că sînt incomozi şi deranjează.
Presa este asociată, nu de puţine ori, cu goana după senzaţional, ştirile de la ora cinci, exagerarea şi minciuna, ignoranţa. Unii ar putea să spună că nu iese fum fără foc şi că fiecare îşi merită soarta şi renumele.
Am găsit la Tolontan pe blog un exemplu despre cum o intenţie cît se poate de onestă a fost interpretată ca o golănie şi taxată ca atare. "Cazul Şomlea este prototipul confuziei dureroase. Cînd un om obişnuit se trezeşte în mijlocul înjurăturilor şi suspiciunii semenilor săi, realizează cît de neîntemeiată poate fi reacţia unora. Este singura situaţie în care ziaristul ajunge să fie înţeles. De fapt, articolul a fost scris pentru că am aflat un fapt, l-am verificat, l-am considerat de interes public şi l-am publicat. Aceasta este meseria. În general, jurnaliştii difuzează informaţii aflate în posesia unor oameni care n-ar vrea să le vadă făcute publice. Dar practicarea acestei profesii nu ajută musai un om, ci pe toţi, printr-un efect social cumulat şi probat pe parcursul a 300 de ani de presă".
Fiecare plătim pentru greşelile noastre, dar unii parcă mai mult decît alţii.

Vise pentru 2008

2007-11-28T19:16:00.001+02:00

Dreamin' is my speciality, so... accept cu un suspin provocarea lui Nicu , planuri cu ochii deschişi pentru noul an, 2008.
Pînă acum vreo cîţiva ani obişnuiam, în seara de Ajun, sub brad, să trec pe hîrtie toate lucrurile frumoase sau care m-au marcat în anul care tocmai se sfîrşea şi ceea ce îmi doream să împlinesc în noul an. Nu ştiu de ce, îmi plăcea să fac asta, devenise un ritual, în seara aceea atît de specială.
Acum voi încerca să-mi imaginez că sînt sub bradul de Crăciun... miroase a portocale... Am trei dorinţe, ca în poveste... îmi doresc să fiu un om mai bun şi mai atent cu cei dragi mie, să mă plimb vreo cîteva zile prin ţări străine (pentru început Marea Britanie, Franţa, Italia...) şi, cel mai important, să găsesc mulţumirea aia sufletească la care tînjesc de mult.

I dreamed I had an interview with God, text original de Octavian Paler.

Epilog

2007-11-25T22:31:00.000+02:00

A fost o dată ca niciodată o mică fată şi un băiat cu ochii verzi. Timpul a trecut şi, o dată cu el şi stropul de minune. Au revenit fiecare pe orbita lor obişnuită, fără strălucire şi monotonă. De atunci, mica fată caută în toţi ochii verzi stropul de miracol pierdut.

Amintiri din copilărie

2007-11-25T21:38:00.000+02:00

Am preluat leapşa de la D3m3ntzial şi am încercat să îmi amintesc cîteva fragmente din perioada în care eram mai mică decît acum şi încă mă jucam cu păpuşile.
Ar fi multe de povestit, dar mă voi opri la un text în care mă regăsesc foarte mult. L-am găsit la Mihaela Berneagă.

Scrisoare catre generatia noastra

Nascuti la inceputul anilor 60-70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vremostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa.

Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJBobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita" sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare" sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au avut "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Dau leapşa mai departe lui Nicu Panaitesc u, Mesaj în sticlă şi Aida.

La munte

2007-11-25T19:58:00.000+02:00

Sinaia, 22-23 noiembrie

"Dorul", Maria Radu

2007-11-19T23:34:00.000+02:00

Camille - Ta Douleur

2007-11-18T22:47:00.001+02:00

Pour ma chere sorella.

Eu cu cine votez ?

2007-11-18T20:28:00.000+02:00

M-am întrebat şi eu, m-au întrebat şi alţii şi trebuie să recunosc că nu am ştiut ce să răspund. Cine ne sînt candidaţii la europarlamentare, care este oferta partidelor? Din desfăşurarea anemică a campaniei de pînă acum nu am găsit răspuns la nişte întrebări simple şi, cred eu, importante. Şi, la fel ca şi cetăţeanul lui Caragiale, turmentat de abureala politicienilor, mă întreb şi eu: cu cine votez pe 25 noiembrie?
Mi-a luat ceva timp să mă documentez, nu e aşa uşor să găseşti listele astea minunate cu toţi candidaţii. Eu una nu am dat de un site, gen bază de date, unde să fie centralizate toate listele partidelor politice, aşa că am luat la pas, uşurel, cele mai importante site-uri politice. Ordinea în care voi prezenta partidele este pur întîmplătoare şi nu are nici o legătură cu preferinţele mele politice (care nici nu sînt bine conturate, să fiu sinceră). Anyway, iată peste ce liste am dat:

PSD. Numărul 1 pe listă, Titus Corlăţean. Am mai reţinut pe Adrian Severin, Daciana Sîrbu. Mişto e că poţi să vezi CV-ul la fiecare candidat.

PNL. Renate Weber, number one. Number two, Dăianu Daniel. Mi-au mai făcut cu ochiul Csibi Magor Imre şi Bogdan Olteanu, de pe poziţia 45. PNL-iştii nu au CV.

PLD. La PLD am luat ţeapă iniţial, aic i, unde m-a întîmpinat un ecran mov, cu explicaţii în engleză despre "In the world of digital electronic systems, there are three basic kinds of devices: memory, microprocessors, and logic". Hmmm, nu m-am lăsat, bine că am dat de nea Stolojan, pe pagina căruia e găzduită şi lista PLD-eilor. Bun. Primul pe listă e, normal, Theodor Stolojan, despre care aflu succint: "Economist, prim-ministru, funcţionar superior al Băncii Mondiale, preşedintele Partidului Liberal Democrat. Cel mai bun eurocandidat al României la alegerile europene". Pe locul doi e rectorul de la Cuza, Iaşi, Dumitru Oprea "cea mai bună universitate din România" (:->). I-am reperat pe 36 şi pe 37 pe Cristian Boureanu şi Raluca Turcan.

PD. În capul listei e Sorin Frunzăverde. Pe doi e Roberta Alma Anastase, drăguţă tipa, deşi mi s-a părut cam nepregătită la "Tu decizi", emisiunea de la Realitatea care îi ia la întrebări pe candidaţii la europarlamentare. Hrebenciuc Florin Alexandru, nascut la 02.03.1980, regiunea Nord - Est, inginer, mi-a atras şi el atenţia (o fi băiatul lui Hrebe, şobolanul portocaliu, care se iubeşte cu Elena, fata cea mică a lui Băse ???).

PC. Maria Grapini deschide lista.

PIN. Pentru că sînt paralelă cu politica, cu ocazia asta am aflat ce înseamnă PIN: Partidul Iniţiativa Naţională. Prima pe listă e, normal, Lavinia Şandru, în rest numai ciudaţi.

PNŢCD. Numărul 1 este Alexandru Herlea. Un alt nume cunoscut, Gheorghe Ciuhandu, primar la Timişoara.

PRM nu are listă de candidaţi la europarlamentare (sau nu am scormonit eu cu destulă abnegaţie pe site), dar la acest link am găsit cîţiva membri în PE. Aaaa, şi imnul PRM e tare. "PRM la guvernare, Mafia la închisoare!".

PNG. Războinicul luminii, Jiji, deschide lista, unde l-am descoperit cu mirare şi pe Helmut Duckadam.

Recunosc că nu am avut curiozitatea să caut şi listele minorităţilor conlocuitoare. În rest, cred că nu am omis pe nimeni important.
În speranţa că vom alege cei mai potriviţi oameni care să ne reprezinte în Europa, ne vedem la urne!

"My ambition is to die the way a ripe fruit lets go of a tree"

2007-11-13T21:58:00.000+02:00

Am revenit cu un basm. O poveste inspirată din frămîntările noastre cele mai adînci, despre viaţă, iubire, moarte, timp, Dumnezeu.
SF-ul "The Fountain" (2006) interpune trei planuri: prezentul, trecutul şi viitorul, în nuanţe de galben şi orange în explozii luminoase. Simbolurile sînt omniprezente, referirile biblice se împletesc cu viziunea suprarealistă asupra existenţei, eternitatea sentimentului de iubire şi împăcarea cu universul transced dincolo de imagini. Un film numai bun pentru idealişti şi visători.
Am găsit un review al filmului care mi s-a părut foarte bun; iată două paragrafe sugestive, în varianta lor originală:
"We are afraid of death and will do anything to avoid the subject. It is not handled very much in movies, except in horror flicks or crime dramas where the treatment is usually violent and sensational rather than sensitive or thought-provoking. One of the great gifts of spiritual individuals is that they are able to die gracefully, with a minimum of fear or anger. We think of a quote by Peter Matthiessen, a Buddhist: "My ambition is to die the way a ripe fruit lets go of a tree."
Darren Aronofsky's new film is a spiritual movie about death, the tree of life, the fountain of youth, and abiding love. Aronofsky has said of The Fountain: "The desire to live forever is deep in our culture. Every day people are looking for ways to extend life or feel younger. People are praying to be young and often denying that death is a part of life. Hospitals spend huge sums of money trying to keep people alive. But we're become so preoccupied with sustaining the physical that we often forget to nurture the spirit. So that's one of the central themes I wanted to deal with in the film: Does death make us human, and if we could live forever, would we lose our humanity?".
Darren Aronofsky, regizorul şi scenaristul "Fîntînii" este şi autorul lui "Pi" (1998) şi mult mai cunoscutului "Requiem for a Dream" (2000), despre care am amintit într-o însemnare trecută.
"Pi" mi s-a părut un film mult prea sumbru (alb negru, efecte tehnice freeky), cu toate că ideea de a înţelege lumea prin cifre, că tot universul are la bază un algoritm e interesantă şi provocatoare.
Trilogia Aronofsky rămîne una dintre preferatele mele. Urmează un alt regizor, dar despre asta vă povestesc în curînd.

Unintended

2007-11-11T00:56:00.000+02:00

Am fost absentă zilele astea, şi de pe blog. Noiembrie are o influenţă negativă asupra întregii mele fiinţe. O fi de la frunzele galbene şi roşcate moarte, de la ploaia asta atît de rece, de la întunericul care se lasă mai devreme... nu ştiu.
I'm sad, I admit it.
Cred că voi mai lipsi o vreme, but I'll be back. Cînd mă voi regăsi.

Urge Overkill - Girl, You'll Be a Woman Soon

2007-11-10T10:24:00.000+02:00

Bloguri de focşăneni care este

2007-11-01T22:17:00.000+02:00

Din lipsă de preocupare, mi-a venit o idee, care a evoluat într-un studiu subiectiv şi sugestiv, cu titlul: "Cine sînt bloggerii focşăneni?". Fac excepţie din acest experiment blogurile binecunoscute şi prietene din blogroll şi vreo două bloguri de adolescenţi care scriu frecvent, plus unul de creaţie literară pe care l-am descoperit cu ocazia asta.
So, în funcţie de menţiunea oraşului Focşani la profil, am dat un search pentru toate blogurile înregistrate pe Blogger după acest criteriu şi ad-hoc mi-am făcut o imagine despre marea masă de "bloggeri" focşăneni.
Demersul meu este limitat şi imperfect, îmi dau seama, pentru că sînt conştientă că mulţi preferă să nu treacă oraşul de baştină la profil (nici eu nu am făcut asta pînă acum) sau au blogul găzduit pe altă platformă. Anyway, o idee, de fapt mai multe idei mi-am făcut în urma acestei explorări.
Noroc că 90% din adresele de blog erau inactive şi efortul a constat în a închide succesiv ferestrele, fără să îmi obosesc mintea cu vreun conţinut. Din cele 70 de bloguri focşănene înregistrate pe Blogger, trei sferturi fie nu au postată nici o însemnare, fie au o poză mare (cu autorul bănuiesc) pe tot ecranul. Multe sînt de-a dreptul dezolante, verzi, portocalii şi roz aprins, părăsite înainte de a fi începute sau abandonate după două postări. Nu vreau să dau nume, vă las pe voi să îi descoperiţi, atunci cînd nu aveţi altceva mai bun de făcut.
În continuare, vă prezint cîteva fragmente din profilurile de pe la noi şi din postările concetăţenilor:
1. sunt un om activ. nu prea stau pe acasa fiind ocupat cu serviciul.
2. SUNT O FATA ACTIVA! IMI PLACE TRANDAFIRII!imi plac cateii si pisicile(puii de pisica)!!am chiar un catel de 6 luni!!!!!
3. cine e mos creciun? (singura postare pe blogul cu titlul "Unde-i echilibrul?")
4. FOCSANI VRANCEA "O MIE DE CUVINTE, … FACE NICI UN BAN! ALEGEREA TA!!!" NOI ITI OFFERIM SPECTACOLE DE: STRIPTEASE TOPLESS ORIENTAL DANS TABLE DANS
AICI AI: RESPECT DISCRETIE SIGURANTA
5. Mai nimic de zis !Imi place fotbalul si wrestlingul !, Imi place muzica orientala...dar din pacate de cele mai multe ori acesta este "stricata" de catre manelisti..prin plagiere....am majoritatea originalelor manelelor de pe piata...si pacat ca sunt foarte frumoase si sensbele pe langa porcariile manelistilor.
Cu acestea fiind zise, vă urez bloguială la nivele înalte!

Blogu' e drog virtual

2007-11-01T21:07:00.000+02:00

70%

Free Montana Dating

Via Mesaj in sticla . Se pare că blogging-ul produce acelaşi procent de dependenţă la femei ;)).

A fost astă vară...

2007-10-31T20:33:00.001+02:00

Noapte răcoroasă şi înăbuşitoare de august, pete de lumină gălbuie. Ne întorceam de la 2 Mai. În compartiment, un punker şi vreo cîţiva rokeri neconformişti, vin din Vamă. Trenul îşi taie drumul ferat prin noaptea străină. Rokerii au adormit, se aude numai Luna Amară.

Cei trei purceluşi PSD: Baronul, Prostănacul şi Manivelă

2007-10-30T20:35:00.000+02:00

Sîmbătă, 27 octombrie, Consiliul Judeţean Vrancea, şedinţă PSD anunţată pentru 14.00, începută la 15.00. Marian Oprişan, Mircea Geoană şi Miron Mitrea (nu pot să nu remarc că toate prenumele încep cu M).

Cadrul 1, general, oficial - Prostănacul are cearcăne

Cadrul 2, outside - Defilare populistă prin Piaţa Unirii

Cadrul 3 - Tweety îi dă bătăi de cap Baronului

Cadrul 4 - De vorbă cu o reprezentantă a electoratului PSD

Cadrul 5 - Poze cu femei şi copii

Cadrul 6 - Intră în scenă copilul portocaliu

Întîlnirea oficială de la Bachus s-a încheiat într-unul din corturile de protocol, la o pastramă şi un pahar de vin. Sursele ne-au confirmat faptul că Geoană a plecat acasă cu un kurtos kalacs pentru copiii săi.

Balerinii din Kiev au dansat pentru noi

2007-10-27T23:27:00.000+03:00

Pentru o sală pe trei sferturi plină a dansat trupa de balet din Kiev. Spre surprinderea mea plăcută, am constatat că mai există încă un public care să guste astfel de manifestări culturale, cu atît mai mult cu cît baletul a fost în seara asta la concurenţă cu Bachus. Deşi, la un moment dat, într-un moment de linişte adîncă pe scenă şi în sală, se auzea subtil pe fundal o melodie cu iz oriental, ecou venit probabil de la desfăşurarea bahică de afară.
Concluzionînd, mi-a plăcut foarte mult spectacolul; dansatorii, muzica, scenografia, costumele, totul a fost deosebit.

Numele meu este

2007-10-25T23:48:00.000+03:00

Cînd eram mică nu suportam să mi se spună pe numele de familie, mi se părea unul dintre cele mai urîte şi mai neobişnuite şi îl pronunţam mereu mai încet ca prenumele. Nici cînd am aflat din dicţionar că e de origine turcă şi că desemna într-un trecut îndepărtat un conducător de oşti otoman, nu m-am simţit mai bine. Visam că o să mi-l schimb într-o zi, ca să mă strige şi pe mine la catalog Alexandru, Olteanu, sau chiar banalul Popescu.
Azi am citit un articol de opinie în ZdV, "Vocea tatălui", semnat de Codrin Liviu Cuţitaru. Autorul porneşte de la o amintire din copilărie, în care protagonistul este un puşti genial care - surpriză, surprize!! - poartă acelaşi nume de familie ca mine. Ce coincidenţă, mi-am zis ;)). Cuţitaru povesteşte că "aveam un coleg excepţional, eminent - cum se spunea pe atunci -, cu un nume de familie straniu. (...) fusesem derutat de asocierea bizară a literelor, ce sugereau, la nivel strict acustic, ceva mai curînd peiorativ". Spicuind, "era mîndria şcolii şi părea setat pe asumarea unui viitor de aur, aşa cum auzisem că ar trebui cu toţii să ne construim. Pentru mine, cel puţin, avea destin de semizeu". Pînă aici, cine nu s-ar mîndri că numele lui a stîrnit atîta interes şi, pe deasupra, este purtat de un copil genial?
Pe scurt, scena de care îşi aminteşte autorul se petrece în faţa clasei, unde este scoasă la lecţie o colegă, Gîdea, un fel de proasta şi grasa clasei. Într-un moment de inspiraţie, fata a vrut să dea glas unui gînd ascuns timid, dar el, cu numele meu, i-a tăiat-o ironic şi superior din bancă, iar reacţia bietei fete a fost de supunere şi resemnare.
Pornind de la acest episod, Cuţitaru explică faptul că în psihanaliză există aşa-numita "lege a tatălui", adică "ideea autorităţii absolute, imposibil de chestionat sau contestat". Băiatu este, în mod metaforic, reprezentarea acestei autorităţi, care se manifestă subconştient.
Concluzia la care am ajuns eu în urma citirii textului (recunosc că coincidenţa de nume m-a incitat şi mai mult) este că băiatul ăla cu numele meu, the devil genius, este vocea subconştientului fiecăruia dintre noi, care ne cenzurează de fiecare dată cînd încercăm să ieşim la lumină, ţinîndu-ne captivi unei existenţe aplatizante.
Nimic nu este întîmplător.

Sad&mad

2007-10-25T22:27:00.001+03:00

offf!!! :(( One of the worse days of my life! Poate şi din cauza oboselii am fost ca un zombi toată ziua, ca într-un vis urît trăit cu ochii deschişi. God, sper să ma trezesc o dată!

Omul - iederă

2007-10-24T21:13:00.000+03:00

Un "monstru vegetal", pe un bloc din Focşani.

Premieră în Focşani: Stand up Comedy

2007-10-24T20:39:00.000+03:00

Mai multe despre băieţi, pe blogu' lu' neuronu.

Dancin' in the rain

2007-10-23T22:27:00.000+03:00

Noapte, eu, umbrela şi strada rece şi umedă, în care se reflectă timid luminile felinarelor. Rafale de ploaie, un vînt rece, finally, o gură de aer proaspăt.
Cel mai bun prieten al meu pe o astfel de vreme: umbrela, pînă acasă nici un strop de ploaie nu m-a atins :D.
V-aţi întrebat vreodată de unde vine umbrela, obiect predestinat să fie uitat, fie acasă, atunci cînd plouă, fie prin alte locuri pe unde mergem? Ştiu pe cineva care a pierdut o duzină de umbrele la viaţa lui, dar asta e o altă discuţie :P.
Am dat un search şi am aflat că "umbrela a fost inventată de mai mult de 4.000 de ani. Au fost dovezi ale existenţei umbrelei în arta străveche în Asiria, Grecia, Egipt şi China. Europenii de mai tîrziu au făcut umbrele din lemn sau oase de balenă şi acoperite cu vopsea în ulei. Începînd cu secolul al XVI-lea umbrela a devenit populară mai ales în anotimpurile ploioase din Europa de Nord".
Dictionarul lui Kersey, in 1708, avea pentru umbrelă o definţie feministă: "acoperămînt folosit în special de femei pentru a se apăra de ploaie". Pe atunci, bărbat era acela care le ţinea fetelor umbrela. Hmmm, nu era rău.
Între timp americanii (cine altcineva?!) au inventat o umbrelă care spune cum va fi vremea, printr-un dispozitiv incorporat în mîner, care se conectează wireless la o pagină de internet care conţine informaţii meteorologice actualizate. Mînerul umbrelei se luminează în diferite moduri, în funcţie de cum zice Busu'.
Nici noi nu ne-am lăsat mai prejos şi, ingenioşi cum sîntem, am inventat umbrela hands-free.
Ploaia poate fi atît de reconfortantă sub "umbrela" potrivită...

Requiem for a Dream

2007-10-20T17:43:00.001+03:00

Visurile sînt atît de preţioase încît am face orice ca să le atingem. Dorinţa de a reînvia un trecut în care eram fericiţi, în care rochia roşie ne venea de minune, voinţa de a alunga singurătatea, de a avea un viitor sigur, pot fi atît de puternice încît ne distrug.
Un film despre cum poţi cădea victimă în capcana unui vis frumos sau cel mai scurt drum de la vis la coşmar.
Prima oară cînd l-am văzut, acum vreun an, m-a tulburat profund. Şi soundtrack-ul, Lux Aeterna de Clint Mansell, e genial.

Old dreamer

2007-10-18T23:31:00.000+03:00

by Nicolae Cojan

Vinde flori de cîmp pe Copou şi e unul dintre cei mai blînzi şi mai visători oameni pe care i-am întîlnit vreodată.

Amintiri ieşene

2007-10-18T22:49:00.000+03:00

În seara asta am redescoperit, cu o nostalgie dulce-amară, două "instituţii" care mi-au marcat studenţia într-un sens negativ, cum priveam eu lucrurile atunci. Cuzanet, agenţia de ştiri a nefericirii mele de doi ani, bătuţi zilnic la pas pentru norma săptămînală de ştiri. Cît am putut să urăsc anii ăia... Obligaţia de a scoate articole de eveniment din piatră seacă, analiza materialelor la sfîrşitul săptămînii în amfiteatrul plin P1 îmi dădeau emoţii de fiecare dată. Domeniile mele - cred şi acum că mi-au fost predestinate - erau Facultatea de Drept (cînd am văzut cum e la Jurnalistică, ce mult am regretat că mi-am ratat o carieră de jurist) şi Teologia Ortodoxă.
Cea de-a doua, Opinia, era un fel de etalon al celor mai buni dintre noi, mulţi dintre colegii mei mai mari care au semnat în această revistă studenţească scriu acum la cotidiene centrale. Nu am avut curajul să scriu în Opinia, deşi acum îmi doresc să fi încercat.
În momentul ăsta privesc lucrurile altfel. Şcoala de presă de la Iaşi, practica de teren dură de atunci m-au ajutat, mi-au deschis altfel un drum pe care nu credeam că o să apuc vreodată.
Pînă la urmă, în toate lucrurile pe care le urîm la un moment dat se ascunde ceva care ne marchează pozitiv şi ne ajută să evoluăm.

455

2007-10-18T22:07:00.000+03:00

În autobuzul 455, din Bucureşti spre Măgurele.

Preview RoBloggersSurvey 2007

2007-10-17T22:33:00.000+03:00

| View | Upload your own

Rezultatul iniţial al sondajului, de la Carmen Holotescu.

Ai caşcavalul la tine?

2007-10-17T21:44:00.001+03:00

O reclamă bună, deşteaptă, chiar dacă jocul sensurilor cuvîntului "caşcaval" poate părea la mintea cocoşului. Recunosc că m-a făcut să rîd, am reţinut că e Delaco, mesajul cred că e accesibil tuturor, iar sloganul e de 10. Campania de promovare a produsului a fost pusă la punct de o firmă de publicitate în colaborare cu o agenţie de relaţii publice, ceea ce dovedeşte faptul că unde's mulţi şi diverşi, ideile coc mai bine.

The Beatles - Hey Jude

2007-10-17T20:59:00.000+03:00

O melodie care mă binedispune :P. Laaa la la lalala!

What Kind of Soul Are You?

2007-10-13T00:50:00.000+03:00

You Are a Dreaming Soul

Your vivid emotions and imagination takes you away from this world
So much so that you tend to live in your head most of the time
You have great dreams and ambitions that could be the envy of all...
But for you, following through with your dreams is a bit difficult

You are charming, endearing, and people tend to love you.
Forgiving and tolerant, you see the world through rose colored glasses.
Underneath it all, you have a ton of passion that you hide from others.
Always hopeful, you tend to expect positive outcomes in your life.

Souls you are most compatible with: Newborn Soul, Prophet Soul, and Traveler Soul

What Kind of Soul Are You?

System of a Down - Toxicity

2007-10-11T21:26:00.000+03:00

Cum mi-am petrecut timpul la concertul Muse

2007-10-08T22:20:00.000+03:00

Revenind la lucruri mai plăcute şi la adevăratul scop al expediţei mele în capitală... Concertul MUSE!!! A fost primul concert adevărat la care am fost şi a meritat, deşi am aşteptat vreo oră să intrăm pe stadion. Nu ştiu să apreciez cîţi oameni au fost acolo, dar se formase o coadă pe cîteva sute bune de metri înainte de intrare. În deschidere au cîntat Suede...nice.
Dezavantajul nostru a fost că ne-am ales nişte locuri mai în spate, în ideea că "vedem mai bine". Scena a fost foarte joasă, aşa că nu am văzut mai nimic din tot concertul, în afară de jocurile de lumini şi ecrane, ceea ce a fost şi punctul forte al spectacolului, în opinia mea. Atmosfera a fost destul de electrizantă, spectacolul a fost ok, dar nu a excelat. Publicul destul de cuminte, mă aşteptam să fie numai rokeri supăraţi, dar nu a fost aşa. Per ansamblu, mi-a plăcut MUSE.
Dar partea frumoasă a început după terminarea concertului, prietenii ştiu de ce ;).

RATB mi-a mîncat sufletu'

2007-10-08T21:56:00.000+03:00

Am vrut să îmi fac şi eu un abonament, ca să nu tot compostez zeci de bilete. Şi m-am dus la un ghişeu RATB. Tanti de acolo mi-a luat datele de pe buletin, dar mi-a spus că are probleme cu maşina aia de carduri, care se tot bloca din cauză că nu avea curent. Şi mi-a dat banii înapoi, îndrumîndu-mă spre alt ghişeu. Iau două bilete şi plec. La alt ghişeu dau să îmi fac card şi tanti 2 îmi spune că nu poate să îmi facă abonament card pentru că sînt deja în baza de date, ca şi cum aş deţine deja miraculoasa cartelă magnetică. Degeaba am încercat să o conving că nu am, a rămas neînduplecată. Singura soluţie era să plătesc aproape 40 lei noi, plus valoarea abonamentului, aşa cum se procedează în caz că pierzi minunata invenţie a RATB-ului. Se pare că maşinăriile astea mai dau greş, şi din cauza asta nu o să pot să îmi fac prea curînd un abonament. Problema lor tehnică se rezolvă pînă la urmă tot cu timpul meu pierdut, cu banii mei cheltuiţi şi cu bătutul drumurilor pînă la sediul lor. Bineînţeles că vineri, la ora 17.00, nu era nimeni să răspundă la telefonul RATB. Şi uite aşa mi-am pierdut eu juma' de zi prin capitală, plus nervii de rigoare. Cît ghinion pot să am?

Şoferu' is back

2007-10-08T21:09:00.000+03:00

Ce mică e lumea! Şoferul de care povesteam aici s-a întors în viaţa mea. De data asta pe alt traseu, iar microbuzul era plin. Nu cred că m-a recunoscut, cum m-am făcut că nu-l ştiu nici eu. Cît despre preferinţele lui muzicale, se pare că ele nu s-au schimbat de la ultima noastră întîlnire. Vreo juma' de oră, la ora 6 dimineaţa, am ascultat liturghia, pe Trinitas. Apoi George Michael, ceva cu "sexy body", dacă am reţinut bine. Pînă la urmă, cred că m-am speriat degeaba, e şi el un om ca toţi ceilalţi, cu ciudăţeniile lui.

Ro Bloggers Survey 2007

2007-10-01T23:55:00.000+03:00

pentru bloggeri - 2007" border="0">

Carmen Holotescu şi Cristi Manafu au publicat sondajul Ro Bloggers Survey 2007, prin care autorii încearcă să ia pulsul comunităţii actuale a bloggerilor români. Nu vă ia mai mult de 10 minute să completaţi formularul. Rezultatele din 2006, aici.

Bătrîneţe, haine grele

2007-10-01T21:58:00.000+03:00

Lait-motivul acestor zile pare să fie pensia privată. Vrem nu vrem, trebuie să ne gîndim la bătrîneţe. Iar clipurile publicitare şi ad printurile care ne întîmpină peste tot încearcă să ne convingă prin orice mijloace, mai mult sau mai puţin inspirate.
Mie mi-au atras atenţia spoturile: ING, iniţial am crezut că e un concurs pe bune; Aviva, că apare Răduleasca; BCR, că nu am înţeles ce vrea să spună moşul ăla care stă de secole în peştera aia, sau ce-o fi (stabilitate?!); Allianz Ţiriac, e funny ideea cu petrecutul timpului la bătrîneţe spionînd pe vizor, prin rotaţie cu consoarta de viaţă ;)).
Mai multe despre ce cred specialiştii în publicitate despre spoturile la pensiile private (anoste şi agresive), în EVZ, aic i.

Michel

2007-09-30T20:42:00.000+03:00

One of my favourites...

Muse, live în Bucureşti

2007-09-29T22:51:00.001+03:00

Una dintre cele mai tari trupe live de rock alternativ din lume va concerta sîmbătă, 6 octombrie, la Bucureşti. Britanicii sînt renumiţi pentru prestaţiile spectaculoase, obţinînd pînă în prezent 7 premii pentru cea mai bună reprezentaţie live, premiul MTV Europe pentru cea mai bună trupă de rock alternativ şi două premii pentru cea mai bună formaţie britanică.

În iunie 2007, Muse au întrecut orice aşteptări la cele două spectacole susţinute în două zile consecutive pe stadionul Wembley din Londra, la care au participat peste 150.000 de persoane.

Spre bucuria fanilor genului alternative, Brett Anderson, solistul grupului Suede, va cînta în deschiderea concertului Muse.

See you there!

Ciupercuţe digitale în Bahne

2007-09-25T22:22:00.001+03:00

Tot am scris eu un post mai jos că am fost la cules de ciuperci ;)). De data asta, am găsit nişte ciupercuţe DigiTV de toată frumuseţea pe un bloc jegos dintr-un cartier "provincial european".

"4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile", no comment

2007-09-24T12:39:00.000+03:00

Aseară am fost la premieră. Sala arhiplină aştepta fremătînd mult premiatul şi comentatul film. Două categorii principale de public: persoane trecute de o anumită vîrstă, care îşi trăiseră tinereţea în timpul regimului şi care trecuseră poate prin experienţa dramatică prezentată în film, şi pe de altă parte mulţi tineri curioşi. Trecînd peste micile neplăceri (locurile de pe invitaţia mea erau deja ocupate de alţi posesori de invitaţie, cu aceleaşi locuri; am ratat începutul din cauza unora care intraseră după generic şi bîjbîiau locurile prin întuneric, cu telefoanele pe post de lanternă şi cu comentariile de rigoare; mi-am dat seama că mi-am uitat ochelarii acasă, tocmai acum, damn!), am reuşit să urmăresc pînă la un anumit punct, cînd mi s-a rupt filmul, şi la propriu. Prea realist, prea dur pentru o visătoare cu ochii deschişi, care era prea mică pe vremea decreţeilor ca să înţeleagă ce se întîmplă. Mai mult de atît nu pot să spun. Mergeţi să vedeţi filmul cu ochii voştri, merită.

Pictură cu aromă de tutti frutti

2007-09-19T23:01:00.000+03:00

În ultimele trei zile mi-am creat o obişnuinţă. Nu deschid prea des televizorul, dar luni am zis să încerc telecomanda, am ajuns pe NaţionalTV (sau FruttiFresh TV, îmi spune acelaşi lucru) şi am dat peste o emisiune care se cheamă "Mari artişti", pe la 11.30. Un tip, critic de artă sau un prezentator tv care joacă foarte bine rolul unui specialist în pictură povesteşte timp de juma' de oră opera şi viaţa unor pictori celebri. Mi s-a părut nice, destul cît să nu mă dezlipesc pînă la pauzele publicitare de micul ecran. Pînă ieri i-am văzut pe Rembrandt, Vermeer şi Turner.

Rembrandt van Rijn "Rondul de noapte" (1642)

Johannes Vermeer "Fata cu cercel de perlă" (1665)

Joseph Mallord William Turner "Vasul de linie Temerarul remorcat la ultima ancorare pentru a fi distrus" (1838)

Haihui după bureţi

2007-09-16T21:38:00.000+03:00

În urma acestei frumoase şi relaxante expediţii prin pădure, am aflat cum să deosebim bureţii buni de ăia "nebuni", am dat peste o presupusă urmă de urs şi ne-am umplut sacoşele cu ciuperci numai bune de păpat. Şi mi-am îndeplinit o dorinţă mai veche, să fac poză la valea asta.

And the winner is....

2007-09-15T22:14:00.000+03:00

Concursul este organizat de bloggeri.ro. Printre premii se numără: Sistem Audio Private Home Theater, USB Stick de 2Gb, Mp3 Player şi domenii + host gratuit.
Dacă vă tentează ideea popularităţii şi a premiilor şi consideraţi că blogul vostru merită, go for it şi înscrieţi-vă! Baftă!

P.S: Via VisUrît.

I love my pet, Guţulică

2007-09-14T21:40:00.000+03:00

Nu sînt o mare iubitoare de animale, nu mor de drag cînd văd vreo mîţă pricăjită şi nici nu sînt super entuziasmată cînd se gudură cîte o codiţă de căţelandru prin faţa mea. Cu toate astea, trebuie să recunosc că un animal, oricît de mic, blănos, cu pene, gălăgios sau ţepos ar fi, aduce multă bucurie într-o casă. Pe părinţii mei nu mi-aş fi imaginat niciodată că ar fi acceptat un animal în apartament, cu atît mai mult să aibă grijă zilnică de el. Nici ei nu s-ar fi văzut în postura asta. Porky a spart gheaţa acum aproape trei ani şi de atunci a devenit al treilea copil al casei. "Ghiţă", sau "Guţulică", cum îl alintă tata, e o mare figură de porcuşor de Guineea. Chiţăie, guruie de plăcere cînd este alintat, simte de fiecare dată cînd intră ai mei pe uşă şi zici că e o jucărie cu cheiţă. Este atît de ataşat de prezenţa noastră, încît atunci cînd simte că e părăsit e mai trist ca un om. Cînd l-am lăsat singur vreo două zile, mătuşa ne-a povestit că îţi era mai mare mila de el, stătea retras într-un colţ al cuştii, nu se atinsese de mîncare, nici de apă, deşi de obicei ronţăie de-i crapă fălcuţele şi nu stă aproape o clipă locului. E cel mai alintat membru al casei, şi dacă alte lucruri mai suportă amînare, tot ce ţine de Guţulică e o prioritate.
Şi cum virusul animalelor iubite trece repede din om în om, şi o parte din cunoştinţele mele, care nu se gîndiseră pînă atunci să adopte un suflet necuvîntător, au acum cîte un exemplar. Mătuşa mea moare după Ricky, un pui de căţel jucăuş foc, tanti T. are mai nou un papagal colorat, care ciupeşte tot ce prinde şi zboară de nebun prin casă, iar prietena mea M. nişte peştişori de acvariu, fiecare cu puişorii şi povestea lui.
Ceea ce este comun tuturor fericiţilor posesori de pets este zîmbetul din privire atunci cînd este urmărit "dumnealui" sau "dumnealor" în acţiune.

P.S: Informaţii de ultimă oră: Tabo, papagalul lu' tanti T., are de azi o consoartă, cu care stă toată ziua cioc în cioc, după cum puteţi observa mai jos. Deocamdată o cheamă "No name" şi e galben cu verde. Le dorim colivie de aur! Vom reveni cu amănunte spumoase din existenţa celor doi papagali.

Tori Amos - Butterfly

2007-09-13T22:33:00.001+03:00

La ţară

2007-09-13T00:55:00.000+03:00

PC-ul dăunează grav sănătăţii

2007-09-13T00:15:00.000+03:00

Mi-e aşa ruşine că a trecut atîta timp de cînd nu am mai scris nici un rînd aici. Au trecut şi inundaţiile şi alte evenimente mai mult sau mai puţin mărunte. Cum ar fi faptul ca mi-am făcut o grămadă de nervi şi de griji cu calculatorul ăsta, viruşi, am formatat, am reinstalat, că tot mă avertizează firewallu' că mă atacă unii (sau am devenit eu paranoică?). Cu ocazia asta mi-am pus wallpaper nou (ăsta de mai sus) şi mi-am instalat eu singurică tastatura în limba română :P.
Mă doare capu' deja, revin!

Soare şi jazz

2007-08-29T23:12:00.000+03:00

Pe plaja izolată din 2 Mai am descoperit un chip familiar. După cîteva momente de scanare a memoriei vizuale s-a produs declikul: Johnny Răducanu, maestrul de jazz. Nu ştiu dacă l-am văzut de vreo 2-3 ori la televizor în viaţa mea, nici jazz nu ascult prea des, cu toate astea am intuit figura bătrînului care stătea liniştit sub razele soarelui, undeva la marginea plajei. Nu am îndrăznit să îl privim prea insistent, deşi am observat că un nene de pe plajă a avut curajul să meargă şi să îi ceară un autograf.
Şi mă gîndeam ce bine merge atmosfera din 2 Mai cu titlul acestui album.

Vedem "4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile" şi la Focşani

2007-08-23T21:16:00.000+03:00

Am pentru voi o veste bună şi una proastă. Vestea bună este că filmul lui Cristian Mungiu, "4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile", marele premiat al Festivalului de film de la Cannes va rula după data de 14 septembrie şi în Focşani. Vestea proastă, pe care o ştim cu toţii, este că nu ne onorează ca oraş important al acestei ţări, ("provincie europenă", nu?), că la Balada, singurul cinematograf din oraş, condiţiile de a viziona un astfel de film lasă mult de dorit.
Noroc de Caravana "4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile", care va ajunge şi în orăşelul nostru, pentru ca focşănenii să vadă la cele mai înalte standarde filmul premiat. Pelicula nu va rula la cinematograful Balada, aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci la Casa de Cultură a Sindicatelor.
Eu, una, de abia aştept să văd filmul, despre care s-a comentat atît de mult. Ceea ce mă întristează este faptul că nu am fi putut vedea filmul la cinema dacă nu ar fi fost această campanie "socială" pentru amărîţii care nu au un cinematograf ca lumea într-un oraş cu pretenţii.

Billa în Focşani

2007-08-13T22:42:00.000+03:00

Noi, focşănenii, ne vom face cumpărăturile în curînd din Billa. Supermarketurile locale Mara 1 şi 2 se vor transforma în Billa şi Penny XXL. Brandurile naţionale ne cuceresc încet, încet, teritoriul. Mai multe citiţi aici.

P.S: Într-adevăr, după cum spunea şi Alin, din ultimele informaţii se pare că Gima îşi va instala standurile în locul Mara1, nu Billa, aşa cum se preconiza iniţial.

Uşa de partid e înţepenită

2007-08-09T23:19:00.000+03:00

Astăzi am fost pusă în faţa unui adevăr crud: unele uşi, deşi transparente, îmi sînt închise şi se încăpăţînează să se deschidă. Spre amiază am păşit, cu stîngul, în incinta unei filiale de partid politic. Întîrziasem vreo 5 minute, începuse conferinţa şi afurisita de uşă din sticlă nu vroia să se deschidă. După vreo alte 5 minute de efort (în ajutorul meu au sărit imediat un coleg din presă şi domnu' vice de la partid), timp în care am atras atenţia tuturor celor prezenţi (de la preşedinte pînă la băieţii cu camera de filmat), am găsit dichisul uşii, care se oprea constant în mochetă. Într-un final, roşie ca un rac, am intrat în încăperea interzisă şi mi-am spus în gînd că politica nu e de mine, semn mai clar ca ăsta nu se poate.

Stufstock în Vamă

2007-08-08T20:47:00.000+03:00

Stufstock5 Greenfest la Vama Veche, între 16 şi 19 august 2007.
În Vamă se vor auzi în cele patru zile de festival heavy metal, rock, punk, funk, blues, folk, jazz, electro şi muzică ambientală.
Majoritatea concertelor au loc la Marina Park, însă muzica va ajunge dimineaţa pînă pe plajă. De vineri pînă duminică vor concerta la răsăritul soarelui Blanoz (România), Bau (România) şi Electro Griot (Mali/S.U.A./România).
În distribuţia Stufstock 2007 se mai regăsesc trupele Toy Dolls, Cradle of Filth si Dandy Warhol, Klimt 1918 (Italia), Sunshine (Cehia), Defunkt (SUA), Tuba Project (SUA), Alex Harding (SUA) şi Last Hope (Bulgaria), Alternosfera şi Prigon (Moldova), precum şi ai noştri Kumm, Luna Amară, Silent Strike, E.M.I.L., Travka, Nişte Băieţi, Byron, The Mood, Lucian Ban.
Vechii intelectuali vamaioţi se pare ca vor prefera totuşi Festivalul de film Anonimul, care se desfăşoară în aceeaşi perioadă la Sfîntul Gheorghe, din cauză că spiritul Stufstock-ului s-a pervertit în ultimii ani.
Nu am fost la nici un Stufstock, mi-aş dori să ajung, dacă nu anul ăsta, măcar la anul să prind ceva atmosferă de rock vamaiot.

Băsescu la Mărăşeşti

2007-08-07T19:53:00.000+03:00

Ce a spus preşedintele şi cum a încercat să scape de Oprişan, aici. Poveşti ale veteranilor şi atmosfera de la Mărăşeşti, la 90 de ani de la încheierea primului război mondial, aici şi aici.

Bloggeri vrînceni, adunarea!

2007-07-31T00:09:00.000+03:00

Ce spuneţi de o întîlnire la Morcov, să ne numărăm, să ne cunoaştem? Vă puteţi înscrie şi pe Blog de Vrancea. Aştept feedback de la sutele de bloggeri vrînceni, de aici şi de pretutindeni.

Nouvelle Vague- In a manner of speaking

2007-07-30T23:57:00.001+03:00

Circ, pe bune

2007-07-30T23:11:00.000+03:00

Am fost la circ, am scris şi am făcut poze, am rîs cu bubulina la un loc cu toţi puştii de sub cupola circului la glumele clovnului Armando, am cunoscut în premieră un acrobat care face un triplu salt mortal, Marius, care este un om de un mare optimism şi am stat la discuţii despre toate cu consilierul Circului Columbia, dnul Chirilă (dacă vă spune ceva numele Tudor Chirilă, cei doi sînt veri primari).
Cred că artiştii de circ (nu o să mai folosesc niciodată cuvîntul "circar") se numără printre puţinii oameni care gustă libertatea aşa cum este ea. C'est la vie, simplement!

Red Hot Chili Peppers - Around The World

2007-07-28T12:52:00.001+03:00

Mi-e dor

2007-07-26T21:33:00.000+03:00

Cu nisipul din Vamă în vene, cu soarele în toţi porii, cu algele verzi întipărite pe retină şi lipite de piele, cu gustul sărat-amărui pe buze, am revenit în oraşul meu cel de toate zilele. Am adus cu mine scoici, mici şi mai mărişoare, albe şi cenuşii, pe care le-am înşirat frumos la vedere, ca să aduc un pic de spirit solar în sufragerie. Încă mă bîntuie imaginea răsăritului, pe note de Ravel, energia unei nopţi cu picioarele goale pe nisip şi adierea brizei. Mi-e dor de mare, vreau înapoi la pescăruşi!

La Stuf

2007-07-24T22:42:00.001+03:00

One of my precious moments...

Din cugetările unui om cu multe oi

2007-07-16T12:07:00.000+03:00

Gigi Becali: "O să vedeţi cum o să fac şi cu galeria. Pac, muzică religioasă înainte de meci. Mie aşa-mi place, eu plătesc... Nu mai e aia cu distrug, fac, dreg, a lui Mercury, sau cum îl cheamă, pe nebunul de Mercury, ăla, homosexualul. Nu e melodia lui: vă voi distruge sau cum (n.r. - We Will Rock You)... De ce să pun aşa ceva, să se distrugă între ei jucătorii, să se omoare? Pun muzică de pace, de prietenie, de joc, de omenie. Nu facem distrugeri, să ne rupem picioarele. Să vezi, nici accidentări n-o să fie aşa multe. Cine nu vrea, să nu vină. Cine vrea muzica lui dracu' n-are ce căuta în Ghencea. Muzica lu' satanistu' ăla, cine vrea, să se ducă la dracu'. Cine vrea muzica lui Hristos, să vină la Ghencea. Muzica lui dracu', la homosexuali, nu-mi trebuie".(EVZ, 6 iunie 2007)

Some pics from PE

2007-07-15T21:20:00.000+03:00

*PE=Provincie Europeană
Special thanks to Ionuţ, my photographer from Bucharest.

Babe...you look so old

2007-07-15T19:01:00.000+03:00

Din seria "Paradoxurile acestei vieţi limitate", astăzi:
Nu e cel puţin paradoxal să dai search pe google images dupa babe (adică femei de la ţară, trecute de a treia tinereţe, cu batic, zbîrcite de bătrîneţe) şi să găseşti numai babe 90/60/90, în costum de baie, bronzate şi sexy?

Blog de Vrancea - eu

2007-07-15T18:53:00.000+03:00

Scriu, deci exist şi în spaţiul virtual al provinciei europene! Yupiii!!! :P

The final countdown - lichidarea conturilor cu Iaşul

2007-07-15T18:38:00.000+03:00

Acum o săptămînă mi-am încheiat, oficial, legăturile cu Iaşul, universitatea şi dealul Copoului. Ultimele drumuri pentru stampile de lichidare: la BCU, la Litere, în C6, la C11 în Codrescu, la secretariat. S-a încheiat perioada contractului, sînt liberă. Dintr-o dată totul a devenit mai simplu şi mai trist. O ultimă trecere sfioasă a pragului corpului G, o listă uitată de veo doi ani, cu notele la germană...luasem 9 :).

Bucureşti, doar amăgire

2007-07-15T18:07:00.000+03:00

Mi-am schimbat lookul, era nevoie de o transformare, la cîte lucruri noi se întîmplă în viaţa mea din ultimul timp :P.
Mi-am dat seama că Bucureştiul este doar un mare fîs, o dorinţă "plină de sine" care nu era de fapt a mea.
În plus, iată ce gîndesc unii bucureşteni despre oraşul lor (comentariu preluat de pe Bukresh): "Cind un prieten, bogdan (basarabean ca si mine dar din ardeal), venea la bucuresti si dupa primele 5 minute ii venea sa vomite, injura bucurestiul si a doua zi lua repede trenul spre ardeal, eu rideam si-i ziceam: da, bogdane, asa e usor, asa poate oricine, sa stea in ardeal, ia vino tu la bucuresti de stai! :))
bucurestiul, genetic, nu are cele mai bune recomandari. e un oras creat de bisnitari, marunti oportunisti comerciali, muncitori de mina a doua etc. ceea ce s-a facut de valoare in bucuresti, n-a fost facut neaparat de cei care au stat de generatii aici. nu sint primul care afirma ca in bucuresti se apreciaza smecheria/teapa. acestea sint cu adevarat valori aici. si faptul este valabil si pentru secolul 19 si de cind exista bucurestiul. chiar strainii care vin vad bucurestiul ca pe un oras de ciudati (nu in sensul bun al cuvintului) si deosebit de restul peisajului romanesc."

So, life in province is cooler ;).

S-a terminat... începe :)

2007-06-24T12:26:00.000+03:00

De vreo lună mi-am cam neglijat "îndatoririle" de blogger. Un singur lucru m-a preocupat constant, cel puţin la nivel declarativ: LICENŢA, licenţa şi iar licenţa.
Ieri, pe la 18.00, am intrat in sală cu mari emoţii şi am ieşit cu zîmbetul pe buze. A fost bine, gata, după atîta muncă, emoţii, nopţi pierdute, griji... sunt licenţiată :D. Şi a meritat pe deplin.
Cînd am plecat din Iaşi am simţit cum las în urmă un prieten vechi şi drag.
Alt orizont mă aşteptă, alt drum se deschide, sunt optimistă şi încerc să nu plîng că s-a terminat, ci să mă bucur că s-a întîmplat :).

Ziua absolventului de "Cuza"

2007-05-22T22:47:00.000+03:00

Împreună cu tine, suntem 6108.
Ai absolvit universitatea nr.1 din România. Se întîmplă o singură dată în viaţă.

Pentru prima oară, anul acesta te sărbătoreşte tot oraşul. Vino pe 27 mai, fii alături de toţi colegii tăi la cea mai mare ceremonie de absolvire din România: Ziua absolventului de „Cuza”. Ziua ta.

Marş de pe Ştefan cel Mare spre Stadion. Spectacol. Festivitate. Concert IRIS. Prezintă Daniel Buzdugan.
Locul de întâlnire Bulevardul Ştefan cel Mare, 15.30.

Caută-i pe cei cu însemnele facultăţii tale. Nu uita să ai carnetul de student cu tine.

Cum ne îmbrăcăm? Cei care doresc sau au cursul festiv în aceeaşi zi, pot veni îmbrăcaţi în robe. Dacă nu, vino îmbracat în alb şi negru. Toţi absolvenţii prezenţi vor primi eşarfe şi insigne - simboluri ale evenimentului.

Ce se întâmplă? Din centru plecăm spre Copou. Pe stadion ne aşteaptă o festivitate de absolvire cu majorete, capoeira, trupe studenţeşti şi colegi de-ai noştri de la 15 facultăţi. La final, concert IRIS.

Referendum and stuff

2007-05-18T23:11:00.000+03:00

Găsit pe un blog. Părut interesant.

Mărunţişuri

2007-05-18T22:15:00.000+03:00

În ultimul timp m-am transformat într-o fiinţă dulce, lipicioasă şi contrariată. Două bombonici, o lamă Orbit, trei caramele, o cutie de chibrituri, două pastile Orbit - în total 1 leu şi 45 de bani. "Să vă dau de rest o gumiţă... un pliculeţ de zăhăr sau de ness... un chibrit?". Mi se întîmplă din ce în ce mai des, în locuri diferite, ceea ce m-a dus la concluzia că una din marile "găuri" ale societăţii româneşti nou-europenizate este lipsa de mărunţiş. Sau să fie vreun aranjament obscur între oligarhii producători de gumă de mestecat şi drajeuri şi chioşcari? Cum ar suna "Eşti un om de juma' de caramea", în loc de consacratul "de doi bani"? Sau, vorba unei bubuline*, dacă n-am destui cash prin buzunare, pot să completez suma cu două lame Orbit şi o bomboană în folie, cu gust de căpşuni?

Avem timp

2007-05-08T21:35:00.000+03:00

Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stînga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tîrziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amînăm răspunsurile,
avem timp să sfărîmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Cînd să facem şi asta - murim.

PostScript: Uneori, cînd două morţi se înlănţuie, cuvintele sînt de prisos. Rămîne doar tăcerea...

Red

2007-05-06T17:19:00.000+03:00

Gilad Benari

There is no world
Like the world of imagination
Living there, you'll be free
All you got to do is simply decide to be

Un fleac... m-au ciuruit :D

2007-05-05T19:25:00.000+03:00

Cîţi dintre voi (mă refer în principal la colegii mei... prietenii lu' Boieru' ştiu de ce ;) aţi mai avut curiozitatea să mai intraţi pe blogul vostru, făcut pentru Maddie anul trecut?

Eu aseară mi-am amintit de el, dintr-un indiciu pe mail... am intrat pe weblog, am şters un pic praful care se depusese pe fotografii (al meu despre fotografie era, sau, după ultimele descoperiri, încă mai este :P).

Se pare că dacă eu l-am părăsit imediat, închizînd repede uşa după terminarea Tehnicilor, cele scrise acolo au născut în lipsa mea nu monştri, ci polemici aprinse printre blogheri şi specialişti în ale fotografiei.

Postul cu pricina, de la care mi s-a tras audienţa nebănuită (:D) se dorea o analiză a unui site, şi cum domeniul meu era fotografia, am ales fotomagazin.ro, pe care, ca o amatoare naivă în ale fotografiei ce eram (şi încă mai sunt) am încercat să îl analizez, că de... trebuia să-mi fac tema.

Şi după un an descopăr comentariile cîtorva dintre realizatorii numitului site (respect!), specialişti, bineînţeles, în arta fotografică şi nu numai, care au luat articolul meu pe bune şi l-au considerat o ameninţare la adresa identităţii şi imaginii brandului fotomagazin ;)).

Comentariile pe fond roz, la care nu am putut răspunde din necunoştinţă de cauză, în care,"tînăra domnişoară care îşi face poate doctoratul în comunicare din "Strategii de comunicare pe Internet" (recunosc că supoziţia cu doctoratul mi-a crescut considerabil stima de sine :P), "care din nefericire nu are nici o legătură cu anumite aspecte ale vieţii" (aici sunt de acord), este pusă la zid şi mitraliată cu ironii ascuţite, mi-au produs o reacţie neaşteptată: uimire şi apoi amuzament copios. Şi un mic regret... dacă aş fi ştiut atunci că "<demascarea> blogului respectiv o să-i aducă mai mult trafic Drei respective decît ar fi sperat Dînsa în următorul an", poate aş fi profitat de ocazie ca să iau o notă mai mare la Tehnici :P.

Ce poate face internetul şi blogu' ăsta din om, nu poţi să te ascunzi, oricît de nesemnificativ ai fi. Uneori şi părerea ta contează :).
Să văd dacă mai sunt găsită şi acum :P. Aştept critici, dar doar pe fundal turcoaz :))

Ziua Libertăţii Presei, şi în Focşani

2007-05-05T18:10:00.000+03:00

Pe 3 mai, la iniţiativa Ziarului de Vrancea, a avut loc o întîlnire (la care m-am nimerit şi eu) între jurnaliştii oraşului de pe Milcov şi Alison Mutler, directorul Biroului pentru România şi Moldova al Agenţiei Associated Press şi, totodată, preşedinte al Asociaţiei Presei Străine din România şi Yves Claude - Llorca, fostul director al Biroului România şi Moldova al Agenţiei France Press.
Avînd în vedere precedentele atacuri la libertatea presei, la care a fost supusă publicaţia în trecut, ameninţare venită din partea Baronului de provincie europeană, şi cazul celor doi jurnalişti vrînceni acuzaţi anul trecut, arestaţi şi anchetaţi pentru scurgerea de informaţii cu caracter secret, tema propusă în acest an de Asociaţia Mondială a Ziarelor, "Presa sub supraveghere", a fost o minge la fileu pentru invitaţii din sala Florentin Delmar de la Ateneu.
Ce s-a vorbit, citiţi aici.

P.S: Pozele le-am obţinut prin amabilitatea "fotografului de serviciu" de la Ziar. Mulţumiri încă o dată ;)

Sailor Moon - Cristina D'Avena

2007-04-28T16:03:00.001+03:00

Cautînd în cutiuţa cu amintiri...:)

Coldplay - Amelie

2007-04-24T13:28:00.001+03:00

Morning dreams

2007-04-23T21:54:00.000+03:00

One of these mornings... m-am trezit cu gîndul... cum ar fi fost dacă m-aş fi trezit în apartamentul meu dintr-un zgîrie-nori newyorkez, sau într-un iglu, într-o colibă în inima junglei africane sau... într-o navă spaţială care orbitează în jurul Terrei. Aş fi putut fi oriunde...sau nicăieri. Aş putea fi oriunde :).
Cred că visez cam mult cu ochii deschişi :P.

Portishead - Eternal Sunshine of a Spotless Mind

2007-04-22T23:24:00.001+03:00

Nemişcat

2007-04-11T16:26:00.000+03:00

Stare de inerţie totală, încremenitoare, care mă blochează, "încremenire în proiect". Nu fac decît să bat gîndul pe loc, în acelaşi loc, de cîteva ore. Nu mă pot concentra, aceeaşi propoziţie, citită şi recitită de zeci de ori, nu înţeleg, nu pot să înţeleg, mă uit în gol, mă iau cu ceva mai facil...conştiinţa îmi şopteşte că ar trebui să mă apuc de treabă, iar mă uit pe propoziţie...iar mi se pare ca de pe altă lume, iar îmi arunc ochii şi gîndurile în gol.
Un cerc vicios, nu pot să scap, decît dacă renunţ la pagina asta care mă ţine în loc.
Mă blochez, cu cartea în braţe. Aceeaşi frază: "Prin ele se asigură ordinea socială şi direcţionarea, în limite socialmente acceptabile, a acţiunii umane, orice organizaţie impunînd anumite roluri actorilor sociali implicaţi în ea, anume comportamente de conformitate ce nu pot fi înţelese şi explicate în afara cadrelor practic instituţionalizate de configurările sale". Still nothing.
Poate ar fi bine să iau o pauză.

Sus în deal e...internet

2007-04-01T23:08:00.000+03:00

Autobuzul echipat cu serviciu de internet trece prin faţa cîrciumilor din satele izolate şi actualizează zilnic paginile web.

În zonele greu accesibile din India, Rwanda, Cambodgia şi Paraguay, autobuze echipate cu tehnologia wi-fi oferă acces web calculatoarelor.

Calculatorul, de obicei unicul din zonă, situat în interiorul magazinului central din sat, primeşte actualizări zilnice ale site-urilor şi conturilor de email în momentul în care autobuzul cu net trece prin faţa sa.

Indienii sunt interesaţi cam în proporţie de 0.003% din oferta de web, cele mai solicitate fiind informaţiile despre scorurile la cricket şi despre noutăţile muzicale de la Bollywood.

Descoperirea asta m-a dus imediat cu gîndul la satele mioritice, izolate în vreun cotlon de munte, în care lampa cu gaz ţine loc de bec şi noile tehnologii ar părea ca de pe altă lume.

Am mers mai departe şi mi-am imaginat o RATA, dotată cu sistem wi-fi, care se aventurează pe drumuri bolovănoase şi impracticabile, pentru un scop nobil: acela de a aduce un strop de bucurie ultimilor 10 batrîni sărmani din satul Tîrîtu, prin intermediul reţelei mondiale de Internet.

RATA se opreşte în faţa cîrciumii din sat, unde se află, evident, şi calculatorul satului, şi, automat, actualizează cele mai citite pagini web din vîrful muntelui: în principal informaţii despre rezultatele la jocul de oină, despre cît se mai scumpeşte pîinea, despre cum îşi mai îndrumă JiJi oile şi despre Andreea Marin.

Daca bunicile vor, pot să îşi comande din cataloagele online ce produse doresc, îmbogăţind astfel prin contribuţia lor profitul e-commerce-ului mondial.

RATA îşi urmează apoi drumul plin de obstacole spre urmatoarele sate: Cucuieţi, Poşaca de Sus, Piţigaia, Cuchiniş, Pârâu Boghii, pentru a conecta prin tehnologie pe sătenii izolati de civilizaţie, care aşteaptă în fiecare zi cu sufletul la gură autobuzul, ca să îşi verifice inboxul.

Din păcate, pentru români cele de mai sus par o păcăleala de 1 aprilie; pentru cambodgieni şi indieni este o realitate pe care o accesează zilnic dintr-un click.

Surse: BBC , www.smartnews.ro
P.S: Acest articol se mai găseşte şi pe http://jurnalistica.lit.uaic.ro/zeppelin .

Tigrishor

2007-03-29T10:49:00.001+03:00

Latest news: am mai adoptat un animăluţ :D.
Este un pui de tigru foarte zburdalnic şi jucăuş, zgîrie doar în joacă, are blana catifelată şi urechile mereu la pîndă, şi, ce este cel mai important, este fascinat de mouse :P.

P.S: Sunt curioasă cum o să se înţeleagă Tigrishor cu Porky, porcuşorul meu de guineea; mă gîndesc totuşi că nu e o idee prea bună să îi ţin pe amîndoi în aceeaşi cameră :D.

Filme la minut

2007-03-28T06:52:00.000+03:00

În ultima perioadă am văzut mai multe filme decît în ultimul an. Trebuie să menţionez, de la început, cu părere de rău, că pe toate le-am urmărit la calculator (metoda cea mai comodă şi mai puţin costisitoare). Din o aşa recoltă cinematografică, iată cu ce am rămas:

1. "The Departed" ("Cîrtiţa"), are cîteva atuuri forte: cel mai bun film de Oscar de anul ăsta, regizor Martin Scorsese, roluri principale Leonardo DiCaprio, Matt Damon şi Jack Nicholson. Băiatul bun Leo (în film tînărul Billy Costigan) este poliţist sub acoperire în cel mai periculos grup mafiot irlandez din sudul Bostonului, condus de Frank Costello (Jack Nicholson).
Filmul este în aşa fel construit încît, mie cel puţin, nu mi-a lăsat nici un moment de "gol"( oare pentru că mai tot timpul era pe ecran Leo?:P).
Personajul meu preferat, bîneînţeles, pe lîngă Billy (:D), este Dignam (Mark Wahlberg), un agent de poliţie pitoresc, care pune şi punctul pe i în final. A, şi apropo de final...nu comentez.
Concluzie: eu am văzut filmul de două ori şi încă nu mă îndur să îl şterg din calculator.

2. "Fight Club" (1999), regia David Fincher, roluri principale Brad Pitt, Edward Norton. Un film pe care mi-am dorit să-l văd de mult timp (ştiam eu că o să merite).
Una dintre ideile filmului (concepţia peliculei este mult mai complexă) este aceea a evadării din cotidianul monoton şi apăsător, fără idealuri şi speranţe, prin intermediul agresivităţii nemotivate.
Mi-a rămas în minte şi melodia genericului de final (The Pixies, "Where is My Mind?").
Concluzie: trebuie văzut/revăzut, oricine poate ajunge în pielea unui Tyler Durden.

3. "300 - Eroii de la Termopile" (2007), regia şi actorii chiar nu contează. Am citit nişte comentarii laudative despre "300" pe Cinemagia, dar eu rămîn la concluzia că este unul dintre cele mai prost făcute filme pe care le-am văzut în ultimul timp.
Povestea filmului, fabuloasă, inspirată din mitologie, efectele speciale şi costumele deosebite, au fost înnecate în prea mult sînge (după gustul meu), într-o viziune neinspirată a regizorului şi un joc actoricesc de amatori.
Concluzie: am rămas cu greu în faţa monitorului pînă la final, stăpînindu-mi impulsurile frecvente de a da exit la BSPlayer.

4. "Brokeback Mountain" (2005), în rolurile principale Heath Ledger şi Jake Gyllenhaal. În 2006 filmul a primit Globul de Aur, Oscarul pentru cel mai bun regizor (Ang Lee) şi premiul Bafta pentru cel mai bun film.
L-am găsit din întîmplare pe reţea într-o seară, l-am văzut (de la un moment dat, să fiu sinceră, pe sărite) . Povestea dramatică a celor doi gay care sunt obligaţi să îşi tăinuiască iubirea pînă la sfîrşitul vieţii unuia dintre ei, pe mine una m-a cam plictisit.
Concluzie: aşa şi aşa.

5. "The Road to Guantanamo" (2006), regizat de Michael Winterbottom şi Mat Whitecross, a cîştigat Ursul de Argint la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin.
Filmul este reconstituirea poveştii tragice a trei prieteni din Marea Britanie, de origine pakistaneză, care ajung în mijlocul războiului din Afganistan în octombrie 2001 şi apoi, în mîinile trupelor Alianţei Nord-Atlantice. Drumul celor trei spre închisoarea americană Guantanamo Bay din Cuba, unde au fost ţinuţi timp de doi ani fără să li se dovedească vreo vinovăţie, este un drum chinuitor, pe parcursul căruia sunt torturaţi şi obligaţi să mărturisească o ipotetică legătură cu Al Quaeda.
Concluzie: emoţionant prin realismul poveştii.

The End

Căsuţa de păpuşi

2007-03-26T22:23:00.000+03:00

Azi am trecut pe lîngă un loc special al copilăriei mele, grădiniţa de copii :P.
Clădirea scundă, ca pentru păpuşi, este înconjurată de o grădină destul de largă, verde, în care se ivesc băncuţe, un leagăn dublu, vreo două balansoare şi un topogan.
Ţin minte cum, împreună cu toată şleahta de copii ai blocului (micii băieţaşi şi fetiţe de cartier de pe vremea lu' Nea Nicu) invadam, printr-o gaură în gardul împrejmuitor (numai de noi ştiută), grădiniţa, ca să ne dăm în leagăne şi, in the only one, the topogan. A fost refugiul copilăriei noastre, de copii cu cheia la gît.
Azi nu se mai vede gaura în gard, nici verdele ierbii, nici băncuţele, nici chiar clădirea micuţei grădiniţe, din cauza garajurilor din beton, cu uşi metalice, care s-au construit de cîţiva ani pe lîngă gardul grădiniţei.
Un motiv de tristeţe în plus: motoarele şi betoanele au luat lumina unei căsuţe de păpuşi.

În microbuz: cursa infernală

2007-03-23T10:43:00.000+02:00

Partea I - at first...
Iaşi, cu cîteva zile în urmă. Ajung în autogară, să plec acasă, cu microbuzul, pentru că ultimul tren spre casă plecase cu vreo oră în urmă. Mă apropii de maşină, de afară mi se pare cam pustie în interior. Mă mai uit o dată la placuţa de pe bord...Focşani, ora care trebuie. Bun, dau să deschid uşa şi mă urc în maşină. Care era într-adevăr goală, cu vreo 10 minute înainte de plecare. Mă instalez, nu înainte de a întreba (pentru a-mi lămuri îndoiala şi curiozitatea) dacă maşina e chiar de Focşani.
Şoferul mi s-a părut de la prima vedere cam ţăran (s-a confirmat pe parcurs). Individul începe să mă întrebe, aşa, ca unică clientă...ce mai fac..de unde sunt..ha ha ha, hi hi hi...îmi dă bilet..mai rîdem, mai glumim...se face ora plecării. Tot singură în microbuz, un prim semn de întrebare şi îngrijorare.
Plecăm.
Şi îmi spune că ar fi bine să mă mut de pe scaunul pe care stăteam, în direcţia uşii, că e curent. Şi mă mut, na...dacă a zis omu' că e curent, pe o banchetă în spatele lui.
Din una în alta îmi spune că îi place să asculte cîntece bisericeşti, şi nu cred că glumea, lucru ce m-a pus şi mai mult pe gînduri.

Partea II - love story
Şi începe să mă întrebe...de facultate, de prieten, cîţi ani am...că el are 29 şi nu e căsătorit. Bun, bună treabă.Îmi împărtăşeşte apoi din ideea şi experienţele lui despre dragoste şi căsătorie...neluînd în seamă tăcerea şi răspunsurile mele scurte şi crispate.
Singură într-o maşină cu un şofer destul de dubios, vreo 350 de km pînă acasă. Oki :D. Cîntăresc alternativele în minte: să mă fac că dorm sau să rămîn pe poziţii. Rămîn.
Se întunecase.
Îmi povesteşte, (cu un zîmbet complice), că tot aşa...a mai avut călătorii cu cîte o studentă, cu care şi-a mai trecut din timp cu dezvăluiri din astea.
La jumătatea drumului, la popas, îmi spune amical, că dacă mi-e somn pot să mă întind să dorm pe bancheta din spate. Am refuzat politicos şi în momentul următor m-am gîndit cît se poate de serios la ce obiecte mai dure/tăioase aveam cu mine şi am mai verificat o dată pe telefon tasta rapidă Poliţie.
Am pornit din nou, de data asta aşteptînd cu sufletul la gură următoarea bornă kilometrică, şi uitîndu-mă din două în două minute la ceas.

Happy end
Cînd am ajuns acasă am simţit că am atins pămînt sfînt şi mi-am spus că never ever nu o să mă mai expun la asemenea călătorii cu palpitaţii.
Cînd am coborît din maşină am trîntit uşa cu zimbetul pe buze, cît am putut de tare.

Verde-albastru

2007-03-22T16:55:00.000+02:00

De ce oare aproape toate casele ţărăneşti din zona Moldovei sunt colorate în nuanţe de albastru şi verde, de la vernil pînă la albastru ţipător? Oare simbolizează comuniunea legendară a românului cu natura? Albastru de la cerul de deasupra şi verde de la iarba* de sub picioare?

Inerţie de primăvară

2007-03-22T16:18:00.000+02:00

Profesorul cu care fac filosofia la facultate ne-a spus la ultima oră de seminar că unele dintre cele mai sclipitoare idei ale omenirii au ieşit din nişte minţi leneşe. Concluzia este că oamenii care nu prea au ce face aşa, în general, sunt mai predispuşi să filosofeze sau să vadă cai verzi pe pereţi? Posibil. Cei care au tot timpul ocupat iau de cele mai multe ori lucrurile aşa cum sunt, nu mai e timp pentru reflecţii profunde despre fiinţă, eu şi supraeu, voinţă de putere şi alte aberaţii abstracte.
Aşa că, într-o stare extatică de lene e foarte probabil să te trăznească o idee formidabilă, care să salveze lumea de încălzirea globală, de exemplu.
Urmînd acelaşi principiu, de data asta neintenţionat de leneşă (sau fără chef prea mult), am zis să încerc şi eu, să văd ce iese. Nu prea a ieşit nimic, după cum se vede, de aici o altă concluzie: cred că depinde şi de talent şi de inspiraţie să scoţi ceva din lenea asta.

Deep water

2007-03-19T22:03:00.000+02:00

One of the same nostalgic evenings...

Flori de zarzăr

2007-03-16T13:47:00.000+02:00

Azi dimineaţă am deschis fereastra şi, spre surprinderea şi bucuria mea, pe lîngă adierea proaspătă şi primăvăratică care m-a înviorat instantaneu, am dat cu ochii de primul pom înflorit din acest an, un zarzăr căruia i s-au ivit mugurii acum cîteva zile. De atunci îl tot pîndesc în fiecare dimineaţă, doar-doar apar şi florile. E cu adevărat cel mai frumos pom înflorit ever ! (pentru că e al meu :P).
P.S: Astă toamnă mi-a apărut un articol despre un cireş înflorit în mijlocul lui septembrie. Cu atîtea schimbări climatice, nimic nu mai e de mirare.
Bine că încă se mai întîmplă şi lucruri obişnuite, cum ar fi un copac înflorit în martie.

Fericire

2007-03-15T15:09:00.000+02:00

"Uităm să fim fericiţi..îngropăm bucurii într-o mare de biţi...te învaţă să-ţi cauţi iubirea pe net...viaţa este viteză...te strivesc cei din urmă dacă încetineşti...Fericire e cînd iarba apare...fericire e o sticlă de vin...fericire e cerul senin într-o zi în care ai hotărît să alergi pe cîmp...fericire cînd puiul de om vrea în braţe şi moare de somn...fericire cînd frunzele cad la un picnic în parc....fericire cînd îţi aminteşti cît de fericit eşti cînd iubeşti..."(Vama Veche, Fericire)

Groapa de gunoi

2007-03-14T23:20:00.000+02:00

Azi am vorbit cu un român plecat în Spania, la muncă. M-a demoralizat şi m-a enervat modul în care se exprima referitor la propria ţară, cea mai rea naţiune, o groapă de gunoi, în care trăiesc nişte inutilităţi (parafrazez aproximativ), din cauza cărora au de suferit românii cinstiţi (şi mîndri) plecaţi în ţări străine.
Cred că problema asta, cu imaginea proastă despre noi, este un rezultat al nostru. Pînă la urmă, suntem ceea ce spunem mereu că suntem. Şi să dăm mereu vina pe "hoţii şi maneliştii" de români nu e cea mai bună soluţie pentru a rezolva problema pe care o avem cu noi înşine , ci, cel mult, aşa ne putem descărca frustrările acumulate afară.
Cred că în momentul în care vom înceta să ne urîm atît de mult, vom putea începe să ne şi schimbăm faţa, sentimentele şi atitudinea faţă de noi înşine.
Şi dacă am dărui toţi un pic de iubire de sine, de care suntem plini, pentru iubirea de sine colectivă a ţării ăsteia, cu siguranţă altfel ne-am simţi în pielea de român.

Aer

2007-03-13T19:05:00.000+02:00

Azi mi-am dat seama cît de mult contează o gura de aer proaspăt.
De vreo două zile nu am mai avut timp să ies din casă, calculatorul şi treburile mărunte m-au facut să ignor aproape cu desăvîrşire "peisajul" de afară. O privire fugitivă pe fereastră..."hmm...plouă parcă" şi atît. Îmi creasem propriul micro-climat de pseudocomfort, mă cocoloşisem în fotoliul meu preferat, cu ochelarii pe nas în faţa acestei maşinării consumatoare de timp şi energie: computerul, normal, prietenii ştiu de ce ;).
Şi azi, printr-o întîmplare neaşteptată (cum avem parte de multe ori în viaţă), am fost obligată să ies în oraş, şi, spre fericirea şi încîntarea mea, am inspirat din nou aer (în limite normale de prospeţime, ca în orice oraş de provincie) şi am avut parte şi de o adiere de primăvară cît se poate de plăcută, care m-a scos din hibernarea calduţă a apartamentului.
Ca şi cum mi s-ar fi dat refresh, am simţit din nou ca îmi bate inima. Cred că de multe ori avem nevoie să luăm o gură de aer, să mai ieşim din amorţeala care se ţese în jurul nostru în fiecare zi.
Cred că mîine o sa mai iau o porţie de aer, face bine la creier şi la inimă.

First time

2007-03-12T21:29:00.000+02:00

In seara asta de martie aproape inmugurit mi-am facut blog. Sper sa fie inceputul unor postari inspirate (...din realitate, sau din vise) :D.