Ziua absolventului de "Cuza"

Împreună cu tine, suntem 6108.
Ai absolvit universitatea nr.1 din România. Se întîmplă o singură dată în viaţă.

Pentru prima oară, anul acesta te sărbătoreşte tot oraşul. Vino pe 27 mai, fii alături de toţi colegii tăi la cea mai mare ceremonie de absolvire din România: Ziua absolventului de „Cuza”. Ziua ta.

Marş de pe Ştefan cel Mare spre Stadion. Spectacol. Festivitate. Concert IRIS. Prezintă Daniel Buzdugan.
Locul de întâlnire Bulevardul Ştefan cel Mare, 15.30.

Caută-i pe cei cu însemnele facultăţii tale. Nu uita să ai carnetul de student cu tine.

Cum ne îmbrăcăm? Cei care doresc sau au cursul festiv în aceeaşi zi, pot veni îmbrăcaţi în robe. Dacă nu, vino îmbracat în alb şi negru. Toţi absolvenţii prezenţi vor primi eşarfe şi insigne - simboluri ale evenimentului.

Ce se întâmplă? Din centru plecăm spre Copou. Pe stadion ne aşteaptă o festivitate de absolvire cu majorete, capoeira, trupe studenţeşti şi colegi de-ai noştri de la 15 facultăţi. La final, concert IRIS.

Referendum and stuff

Găsit pe un blog. Părut interesant.

Mărunţişuri

În ultimul timp m-am transformat într-o fiinţă dulce, lipicioasă şi contrariată. Două bombonici, o lamă Orbit, trei caramele, o cutie de chibrituri, două pastile Orbit - în total 1 leu şi 45 de bani. "Să vă dau de rest o gumiţă... un pliculeţ de zăhăr sau de ness... un chibrit?". Mi se întîmplă din ce în ce mai des, în locuri diferite, ceea ce m-a dus la concluzia că una din marile "găuri" ale societăţii româneşti nou-europenizate este lipsa de mărunţiş. Sau să fie vreun aranjament obscur între oligarhii producători de gumă de mestecat şi drajeuri şi chioşcari? Cum ar suna "Eşti un om de juma' de caramea", în loc de consacratul "de doi bani"? Sau, vorba unei bubuline*, dacă n-am destui cash prin buzunare, pot să completez suma cu două lame Orbit şi o bomboană în folie, cu gust de căpşuni?

Avem timp

Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stînga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai tîrziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amînăm răspunsurile,
avem timp să sfărîmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Cînd să facem şi asta - murim.

PostScript: Uneori, cînd două morţi se înlănţuie, cuvintele sînt de prisos. Rămîne doar tăcerea...

Red

Gilad Benari

There is no world
Like the world of imagination
Living there, you'll be free
All you got to do is simply decide to be

Un fleac... m-au ciuruit :D

Cîţi dintre voi (mă refer în principal la colegii mei... prietenii lu' Boieru' ştiu de ce ;) aţi mai avut curiozitatea să mai intraţi pe blogul vostru, făcut pentru Maddie anul trecut?

Eu aseară mi-am amintit de el, dintr-un indiciu pe mail... am intrat pe weblog, am şters un pic praful care se depusese pe fotografii (al meu despre fotografie era, sau, după ultimele descoperiri, încă mai este :P).

Se pare că dacă eu l-am părăsit imediat, închizînd repede uşa după terminarea Tehnicilor, cele scrise acolo au născut în lipsa mea nu monştri, ci polemici aprinse printre blogheri şi specialişti în ale fotografiei.

Postul cu pricina, de la care mi s-a tras audienţa nebănuită (:D) se dorea o analiză a unui site, şi cum domeniul meu era fotografia, am ales fotomagazin.ro, pe care, ca o amatoare naivă în ale fotografiei ce eram (şi încă mai sunt) am încercat să îl analizez, că de... trebuia să-mi fac tema.

Şi după un an descopăr comentariile cîtorva dintre realizatorii numitului site (respect!), specialişti, bineînţeles, în arta fotografică şi nu numai, care au luat articolul meu pe bune şi l-au considerat o ameninţare la adresa identităţii şi imaginii brandului fotomagazin ;)).

Comentariile pe fond roz, la care nu am putut răspunde din necunoştinţă de cauză, în care,"tînăra domnişoară care îşi face poate doctoratul în comunicare din "Strategii de comunicare pe Internet" (recunosc că supoziţia cu doctoratul mi-a crescut considerabil stima de sine :P), "care din nefericire nu are nici o legătură cu anumite aspecte ale vieţii" (aici sunt de acord), este pusă la zid şi mitraliată cu ironii ascuţite, mi-au produs o reacţie neaşteptată: uimire şi apoi amuzament copios. Şi un mic regret... dacă aş fi ştiut atunci că "<demascarea> blogului respectiv o să-i aducă mai mult trafic Drei respective decît ar fi sperat Dînsa în următorul an", poate aş fi profitat de ocazie ca să iau o notă mai mare la Tehnici :P.

Ce poate face internetul şi blogu' ăsta din om, nu poţi să te ascunzi, oricît de nesemnificativ ai fi. Uneori şi părerea ta contează :).
Să văd dacă mai sunt găsită şi acum :P. Aştept critici, dar doar pe fundal turcoaz :))

Ziua Libertăţii Presei, şi în Focşani

Pe 3 mai, la iniţiativa Ziarului de Vrancea, a avut loc o întîlnire (la care m-am nimerit şi eu) între jurnaliştii oraşului de pe Milcov şi Alison Mutler, directorul Biroului pentru România şi Moldova al Agenţiei Associated Press şi, totodată, preşedinte al Asociaţiei Presei Străine din România şi Yves Claude - Llorca, fostul director al Biroului România şi Moldova al Agenţiei France Press.
Avînd în vedere precedentele atacuri la libertatea presei, la care a fost supusă publicaţia în trecut, ameninţare venită din partea Baronului de provincie europeană, şi cazul celor doi jurnalişti vrînceni acuzaţi anul trecut, arestaţi şi anchetaţi pentru scurgerea de informaţii cu caracter secret, tema propusă în acest an de Asociaţia Mondială a Ziarelor, "Presa sub supraveghere", a fost o minge la fileu pentru invitaţii din sala Florentin Delmar de la Ateneu.
Ce s-a vorbit, citiţi aici.

P.S: Pozele le-am obţinut prin amabilitatea "fotografului de serviciu" de la Ziar. Mulţumiri încă o dată ;)