Noapte răcoroasă şi înăbuşitoare de august, pete de lumină gălbuie. Ne întorceam de la 2 Mai. În compartiment, un punker şi vreo cîţiva rokeri neconformişti, vin din Vamă. Trenul îşi taie drumul ferat prin noaptea străină. Rokerii au adormit, se aude numai Luna Amară.
miercuri, 31 octombrie 2007
marți, 30 octombrie 2007
Cei trei purceluşi PSD: Baronul, Prostănacul şi Manivelă
Sîmbătă, 27 octombrie, Consiliul Judeţean Vrancea, şedinţă PSD anunţată pentru 14.00, începută la 15.00. Marian Oprişan, Mircea Geoană şi Miron Mitrea (nu pot să nu remarc că toate prenumele încep cu M).
Cadrul 1, general, oficial - Prostănacul are cearcăne
Cadrul 2, outside - Defilare populistă prin Piaţa Unirii
Cadrul 3 - Tweety îi dă bătăi de cap Baronului
Cadrul 4 - De vorbă cu o reprezentantă a electoratului PSD
Cadrul 5 - Poze cu femei şi copii
Cadrul 6 - Intră în scenă copilul portocaliu
Întîlnirea oficială de la Bachus s-a încheiat într-unul din corturile de protocol, la o pastramă şi un pahar de vin. Sursele ne-au confirmat faptul că Geoană a plecat acasă cu un kurtos kalacs pentru copiii săi.
sâmbătă, 27 octombrie 2007
Balerinii din Kiev au dansat pentru noi
Pentru o sală pe trei sferturi plină a dansat trupa de balet din Kiev. Spre surprinderea mea plăcută, am constatat că mai există încă un public care să guste astfel de manifestări culturale, cu atît mai mult cu cît baletul a fost în seara asta la concurenţă cu Bachus. Deşi, la un moment dat, într-un moment de linişte adîncă pe scenă şi în sală, se auzea subtil pe fundal o melodie cu iz oriental, ecou venit probabil de la desfăşurarea bahică de afară.
Concluzionînd, mi-a plăcut foarte mult spectacolul; dansatorii, muzica, scenografia, costumele, totul a fost deosebit.
joi, 25 octombrie 2007
Numele meu este
Cînd eram mică nu suportam să mi se spună pe numele de familie, mi se părea unul dintre cele mai urîte şi mai neobişnuite şi îl pronunţam mereu mai încet ca prenumele. Nici cînd am aflat din dicţionar că e de origine turcă şi că desemna într-un trecut îndepărtat un conducător de oşti otoman, nu m-am simţit mai bine. Visam că o să mi-l schimb într-o zi, ca să mă strige şi pe mine la catalog Alexandru, Olteanu, sau chiar banalul Popescu.
Azi am citit un articol de opinie în ZdV, "Vocea tatălui", semnat de Codrin Liviu Cuţitaru. Autorul porneşte de la o amintire din copilărie, în care protagonistul este un puşti genial care - surpriză, surprize!! - poartă acelaşi nume de familie ca mine. Ce coincidenţă, mi-am zis ;)). Cuţitaru povesteşte că "aveam un coleg excepţional, eminent - cum se spunea pe atunci -, cu un nume de familie straniu. (...) fusesem derutat de asocierea bizară a literelor, ce sugereau, la nivel strict acustic, ceva mai curînd peiorativ". Spicuind, "era mîndria şcolii şi părea setat pe asumarea unui viitor de aur, aşa cum auzisem că ar trebui cu toţii să ne construim. Pentru mine, cel puţin, avea destin de semizeu". Pînă aici, cine nu s-ar mîndri că numele lui a stîrnit atîta interes şi, pe deasupra, este purtat de un copil genial?
Pe scurt, scena de care îşi aminteşte autorul se petrece în faţa clasei, unde este scoasă la lecţie o colegă, Gîdea, un fel de proasta şi grasa clasei. Într-un moment de inspiraţie, fata a vrut să dea glas unui gînd ascuns timid, dar el, cu numele meu, i-a tăiat-o ironic şi superior din bancă, iar reacţia bietei fete a fost de supunere şi resemnare.
Pornind de la acest episod, Cuţitaru explică faptul că în psihanaliză există aşa-numita "lege a tatălui", adică "ideea autorităţii absolute, imposibil de chestionat sau contestat". Băiatu este, în mod metaforic, reprezentarea acestei autorităţi, care se manifestă subconştient.
Concluzia la care am ajuns eu în urma citirii textului (recunosc că coincidenţa de nume m-a incitat şi mai mult) este că băiatul ăla cu numele meu, the devil genius, este vocea subconştientului fiecăruia dintre noi, care ne cenzurează de fiecare dată cînd încercăm să ieşim la lumină, ţinîndu-ne captivi unei existenţe aplatizante.
Nimic nu este întîmplător.
Sad&mad
offf!!! :(( One of the worse days of my life! Poate şi din cauza oboselii am fost ca un zombi toată ziua, ca într-un vis urît trăit cu ochii deschişi. God, sper să ma trezesc o dată!
miercuri, 24 octombrie 2007
marți, 23 octombrie 2007
Dancin' in the rain
Noapte, eu, umbrela şi strada rece şi umedă, în care se reflectă timid luminile felinarelor. Rafale de ploaie, un vînt rece, finally, o gură de aer proaspăt.
Cel mai bun prieten al meu pe o astfel de vreme: umbrela, pînă acasă nici un strop de ploaie nu m-a atins :D.
V-aţi întrebat vreodată de unde vine umbrela, obiect predestinat să fie uitat, fie acasă, atunci cînd plouă, fie prin alte locuri pe unde mergem? Ştiu pe cineva care a pierdut o duzină de umbrele la viaţa lui, dar asta e o altă discuţie :P.
Am dat un search şi am aflat că "umbrela a fost inventată de mai mult de 4.000 de ani. Au fost dovezi ale existenţei umbrelei în arta străveche în Asiria, Grecia, Egipt şi China. Europenii de mai tîrziu au făcut umbrele din lemn sau oase de balenă şi acoperite cu vopsea în ulei. Începînd cu secolul al XVI-lea umbrela a devenit populară mai ales în anotimpurile ploioase din Europa de Nord".
Dictionarul lui Kersey, in 1708, avea pentru umbrelă o definţie feministă: "acoperămînt folosit în special de femei pentru a se apăra de ploaie". Pe atunci, bărbat era acela care le ţinea fetelor umbrela. Hmmm, nu era rău.
Între timp americanii (cine altcineva?!) au inventat o umbrelă care spune cum va fi vremea, printr-un dispozitiv incorporat în mîner, care se conectează wireless la o pagină de internet care conţine informaţii meteorologice actualizate. Mînerul umbrelei se luminează în diferite moduri, în funcţie de cum zice Busu'.
Nici noi nu ne-am lăsat mai prejos şi, ingenioşi cum sîntem, am inventat umbrela hands-free.
Ploaia poate fi atît de reconfortantă sub "umbrela" potrivită...
sâmbătă, 20 octombrie 2007
Requiem for a Dream
Visurile sînt atît de preţioase încît am face orice ca să le atingem. Dorinţa de a reînvia un trecut în care eram fericiţi, în care rochia roşie ne venea de minune, voinţa de a alunga singurătatea, de a avea un viitor sigur, pot fi atît de puternice încît ne distrug.
Un film despre cum poţi cădea victimă în capcana unui vis frumos sau cel mai scurt drum de la vis la coşmar.
Prima oară cînd l-am văzut, acum vreun an, m-a tulburat profund. Şi soundtrack-ul, Lux Aeterna de Clint Mansell, e genial.
joi, 18 octombrie 2007
Old dreamer
by Nicolae Cojan
Vinde flori de cîmp pe Copou şi e unul dintre cei mai blînzi şi mai visători oameni pe care i-am întîlnit vreodată.
Amintiri ieşene
În seara asta am redescoperit, cu o nostalgie dulce-amară, două "instituţii" care mi-au marcat studenţia într-un sens negativ, cum priveam eu lucrurile atunci. Cuzanet, agenţia de ştiri a nefericirii mele de doi ani, bătuţi zilnic la pas pentru norma săptămînală de ştiri. Cît am putut să urăsc anii ăia... Obligaţia de a scoate articole de eveniment din piatră seacă, analiza materialelor la sfîrşitul săptămînii în amfiteatrul plin P1 îmi dădeau emoţii de fiecare dată. Domeniile mele - cred şi acum că mi-au fost predestinate - erau Facultatea de Drept (cînd am văzut cum e la Jurnalistică, ce mult am regretat că mi-am ratat o carieră de jurist) şi Teologia Ortodoxă.
Cea de-a doua, Opinia, era un fel de etalon al celor mai buni dintre noi, mulţi dintre colegii mei mai mari care au semnat în această revistă studenţească scriu acum la cotidiene centrale. Nu am avut curajul să scriu în Opinia, deşi acum îmi doresc să fi încercat.
În momentul ăsta privesc lucrurile altfel. Şcoala de presă de la Iaşi, practica de teren dură de atunci m-au ajutat, mi-au deschis altfel un drum pe care nu credeam că o să apuc vreodată.
Pînă la urmă, în toate lucrurile pe care le urîm la un moment dat se ascunde ceva care ne marchează pozitiv şi ne ajută să evoluăm.
miercuri, 17 octombrie 2007
Ai caşcavalul la tine?
O reclamă bună, deşteaptă, chiar dacă jocul sensurilor cuvîntului "caşcaval" poate părea la mintea cocoşului. Recunosc că m-a făcut să rîd, am reţinut că e Delaco, mesajul cred că e accesibil tuturor, iar sloganul e de 10. Campania de promovare a produsului a fost pusă la punct de o firmă de publicitate în colaborare cu o agenţie de relaţii publice, ceea ce dovedeşte faptul că unde's mulţi şi diverşi, ideile coc mai bine.
sâmbătă, 13 octombrie 2007
What Kind of Soul Are You?
| You Are a Dreaming Soul |
 Your vivid emotions and imagination takes you away from this world So much so that you tend to live in your head most of the time You have great dreams and ambitions that could be the envy of all... But for you, following through with your dreams is a bit difficult You are charming, endearing, and people tend to love you. Forgiving and tolerant, you see the world through rose colored glasses. Underneath it all, you have a ton of passion that you hide from others. Always hopeful, you tend to expect positive outcomes in your life. Souls you are most compatible with: Newborn Soul, Prophet Soul, and Traveler Soul |
joi, 11 octombrie 2007
luni, 8 octombrie 2007
Cum mi-am petrecut timpul la concertul Muse
Revenind la lucruri mai plăcute şi la adevăratul scop al expediţei mele în capitală... Concertul MUSE!!! A fost primul concert adevărat la care am fost şi a meritat, deşi am aşteptat vreo oră să intrăm pe stadion. Nu ştiu să apreciez cîţi oameni au fost acolo, dar se formase o coadă pe cîteva sute bune de metri înainte de intrare. În deschidere au cîntat Suede...nice.
Dezavantajul nostru a fost că ne-am ales nişte locuri mai în spate, în ideea că "vedem mai bine". Scena a fost foarte joasă, aşa că nu am văzut mai nimic din tot concertul, în afară de jocurile de lumini şi ecrane, ceea ce a fost şi punctul forte al spectacolului, în opinia mea. Atmosfera a fost destul de electrizantă, spectacolul a fost ok, dar nu a excelat. Publicul destul de cuminte, mă aşteptam să fie numai rokeri supăraţi, dar nu a fost aşa. Per ansamblu, mi-a plăcut MUSE.
Dar partea frumoasă a început după terminarea concertului, prietenii ştiu de ce ;).
RATB mi-a mîncat sufletu'
Am vrut să îmi fac şi eu un abonament, ca să nu tot compostez zeci de bilete. Şi m-am dus la un ghişeu RATB. Tanti de acolo mi-a luat datele de pe buletin, dar mi-a spus că are probleme cu maşina aia de carduri, care se tot bloca din cauză că nu avea curent. Şi mi-a dat banii înapoi, îndrumîndu-mă spre alt ghişeu. Iau două bilete şi plec. La alt ghişeu dau să îmi fac card şi tanti 2 îmi spune că nu poate să îmi facă abonament card pentru că sînt deja în baza de date, ca şi cum aş deţine deja miraculoasa cartelă magnetică. Degeaba am încercat să o conving că nu am, a rămas neînduplecată. Singura soluţie era să plătesc aproape 40 lei noi, plus valoarea abonamentului, aşa cum se procedează în caz că pierzi minunata invenţie a RATB-ului. Se pare că maşinăriile astea mai dau greş, şi din cauza asta nu o să pot să îmi fac prea curînd un abonament. Problema lor tehnică se rezolvă pînă la urmă tot cu timpul meu pierdut, cu banii mei cheltuiţi şi cu bătutul drumurilor pînă la sediul lor. Bineînţeles că vineri, la ora 17.00, nu era nimeni să răspundă la telefonul RATB. Şi uite aşa mi-am pierdut eu juma' de zi prin capitală, plus nervii de rigoare. Cît ghinion pot să am?
Şoferu' is back
Ce mică e lumea! Şoferul de care povesteam aici s-a întors în viaţa mea. De data asta pe alt traseu, iar microbuzul era plin. Nu cred că m-a recunoscut, cum m-am făcut că nu-l ştiu nici eu. Cît despre preferinţele lui muzicale, se pare că ele nu s-au schimbat de la ultima noastră întîlnire. Vreo juma' de oră, la ora 6 dimineaţa, am ascultat liturghia, pe Trinitas. Apoi George Michael, ceva cu "sexy body", dacă am reţinut bine. Pînă la urmă, cred că m-am speriat degeaba, e şi el un om ca toţi ceilalţi, cu ciudăţeniile lui.
luni, 1 octombrie 2007
Ro Bloggers Survey 2007
Bătrîneţe, haine grele
Lait-motivul acestor zile pare să fie pensia privată. Vrem nu vrem, trebuie să ne gîndim la bătrîneţe. Iar clipurile publicitare şi ad printurile care ne întîmpină peste tot încearcă să ne convingă prin orice mijloace, mai mult sau mai puţin inspirate.
Mie mi-au atras atenţia spoturile: ING, iniţial am crezut că e un concurs pe bune; Aviva, că apare Răduleasca; BCR, că nu am înţeles ce vrea să spună moşul ăla care stă de secole în peştera aia, sau ce-o fi (stabilitate?!); Allianz Ţiriac, e funny ideea cu petrecutul timpului la bătrîneţe spionînd pe vizor, prin rotaţie cu consoarta de viaţă ;)).
Mai multe despre ce cred specialiştii în publicitate despre spoturile la pensiile private (anoste şi agresive), în EVZ, aici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
