miercuri, 28 noiembrie 2007

Scuipă aici!

Jurnalismul a fiinţat, întotdeauna, la limita acceptabilităţii sociale. Spre deosebire de alte activităţi, există întotdeauna ceva legat de jurnalism care prezintă în permanenţă probleme şi contradicţii (Bromley O’Malley "A Journalism Reader" )

Există o meserie în care este imposibil să nu îţi iei flegme, să fii îmbrîncit şi huiduit, nu atît la propriu (deşi există şi aşa destule cazuri), cît la figurat. Face parte din fişa de post.
Mulţi ziarişti, dacă nu chiar toţi, de la mic la mare, au fundul tăbăcit şi faţa roşie, unii pe bună dreptate, că scriu tîmpenii, alţii pentru că sînt incomozi şi deranjează.
Presa este asociată, nu de puţine ori, cu goana după senzaţional, ştirile de la ora cinci, exagerarea şi minciuna, ignoranţa. Unii ar putea să spună că nu iese fum fără foc şi că fiecare îşi merită soarta şi renumele.
Am găsit la Tolontan pe blog un exemplu despre cum o intenţie cît se poate de onestă a fost interpretată ca o golănie şi taxată ca atare. "Cazul Şomlea este prototipul confuziei dureroase. Cînd un om obişnuit se trezeşte în mijlocul înjurăturilor şi suspiciunii semenilor săi, realizează cît de neîntemeiată poate fi reacţia unora. Este singura situaţie în care ziaristul ajunge să fie înţeles. De fapt, articolul a fost scris pentru că am aflat un fapt, l-am verificat, l-am considerat de interes public şi l-am publicat. Aceasta este meseria. În general, jurnaliştii difuzează informaţii aflate în posesia unor oameni care n-ar vrea să le vadă făcute publice. Dar practicarea acestei profesii nu ajută musai un om, ci pe toţi, printr-un efect social cumulat şi probat pe parcursul a 300 de ani de presă".
Fiecare plătim pentru greşelile noastre, dar unii parcă mai mult decît alţii.

Vise pentru 2008

Dreamin' is my speciality, so... accept cu un suspin provocarea lui Nicu , planuri cu ochii deschişi pentru noul an, 2008.
Pînă acum vreo cîţiva ani obişnuiam, în seara de Ajun, sub brad, să trec pe hîrtie toate lucrurile frumoase sau care m-au marcat în anul care tocmai se sfîrşea şi ceea ce îmi doream să împlinesc în noul an. Nu ştiu de ce, îmi plăcea să fac asta, devenise un ritual, în seara aceea atît de specială.
Acum voi încerca să-mi imaginez că sînt sub bradul de Crăciun... miroase a portocale... Am trei dorinţe, ca în poveste... îmi doresc să fiu un om mai bun şi mai atent cu cei dragi mie, să mă plimb vreo cîteva zile prin ţări străine (pentru început Marea Britanie, Franţa, Italia...) şi, cel mai important, să găsesc mulţumirea aia sufletească la care tînjesc de mult.

I dreamed I had an interview with God, text original de Octavian Paler.

duminică, 25 noiembrie 2007

Epilog

A fost o dată ca niciodată o mică fată şi un băiat cu ochii verzi. Timpul a trecut şi, o dată cu el şi stropul de minune. Au revenit fiecare pe orbita lor obişnuită, fără strălucire şi monotonă. De atunci, mica fată caută în toţi ochii verzi stropul de miracol pierdut.

Amintiri din copilărie

Am preluat leapşa de la D3m3ntzial şi am încercat să îmi amintesc cîteva fragmente din perioada în care eram mai mică decît acum şi încă mă jucam cu păpuşile.
Ar fi multe de povestit, dar mă voi opri la un text în care mă regăsesc foarte mult. L-am găsit la Mihaela Berneagă.

Scrisoare catre generatia noastra

Nascuti la inceputul anilor 60-70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.

Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vremostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.

Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".

La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.

Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa.

Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJBobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.

Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.

Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita" sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare" sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".

Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au avut "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...

Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!

Dau leapşa mai departe lui Nicu Panaitescu, Mesaj în sticlă şi Aida.

La munte

Sinaia, 22-23 noiembrie















luni, 19 noiembrie 2007

"Dorul", Maria Radu

duminică, 18 noiembrie 2007

Camille - Ta Douleur

Pour ma chere sorella.

Eu cu cine votez ?

M-am întrebat şi eu, m-au întrebat şi alţii şi trebuie să recunosc că nu am ştiut ce să răspund. Cine ne sînt candidaţii la europarlamentare, care este oferta partidelor? Din desfăşurarea anemică a campaniei de pînă acum nu am găsit răspuns la nişte întrebări simple şi, cred eu, importante. Şi, la fel ca şi cetăţeanul lui Caragiale, turmentat de abureala politicienilor, mă întreb şi eu: cu cine votez pe 25 noiembrie?
Mi-a luat ceva timp să mă documentez, nu e aşa uşor să găseşti listele astea minunate cu toţi candidaţii. Eu una nu am dat de un site, gen bază de date, unde să fie centralizate toate listele partidelor politice, aşa că am luat la pas, uşurel, cele mai importante site-uri politice. Ordinea în care voi prezenta partidele este pur întîmplătoare şi nu are nici o legătură cu preferinţele mele politice (care nici nu sînt bine conturate, să fiu sinceră). Anyway, iată peste ce liste am dat:

PSD. Numărul 1 pe listă, Titus Corlăţean. Am mai reţinut pe Adrian Severin, Daciana Sîrbu. Mişto e că poţi să vezi CV-ul la fiecare candidat.

PNL. Renate Weber, number one. Number two, Dăianu Daniel. Mi-au mai făcut cu ochiul Csibi Magor Imre şi Bogdan Olteanu, de pe poziţia 45. PNL-iştii nu au CV.

PLD. La PLD am luat ţeapă iniţial, aici, unde m-a întîmpinat un ecran mov, cu explicaţii în engleză despre "In the world of digital electronic systems, there are three basic kinds of devices: memory, microprocessors, and logic". Hmmm, nu m-am lăsat, bine că am dat de nea Stolojan, pe pagina căruia e găzduită şi lista PLD-eilor. Bun. Primul pe listă e, normal, Theodor Stolojan, despre care aflu succint: "Economist, prim-ministru, funcţionar superior al Băncii Mondiale, preşedintele Partidului Liberal Democrat. Cel mai bun eurocandidat al României la alegerile europene". Pe locul doi e rectorul de la Cuza, Iaşi, Dumitru Oprea "cea mai bună universitate din România" (:->). I-am reperat pe 36 şi pe 37 pe Cristian Boureanu şi Raluca Turcan.

PD. În capul listei e Sorin Frunzăverde. Pe doi e Roberta Alma Anastase, drăguţă tipa, deşi mi s-a părut cam nepregătită la "Tu decizi", emisiunea de la Realitatea care îi ia la întrebări pe candidaţii la europarlamentare. Hrebenciuc Florin Alexandru, nascut la 02.03.1980, regiunea Nord - Est, inginer, mi-a atras şi el atenţia (o fi băiatul lui Hrebe, şobolanul portocaliu, care se iubeşte cu Elena, fata cea mică a lui Băse ???).

PC. Maria Grapini deschide lista.

PIN. Pentru că sînt paralelă cu politica, cu ocazia asta am aflat ce înseamnă PIN: Partidul Iniţiativa Naţională. Prima pe listă e, normal, Lavinia Şandru, în rest numai ciudaţi.

PNŢCD. Numărul 1 este Alexandru Herlea. Un alt nume cunoscut, Gheorghe Ciuhandu, primar la Timişoara.

PRM nu are listă de candidaţi la europarlamentare (sau nu am scormonit eu cu destulă abnegaţie pe site), dar la acest link am găsit cîţiva membri în PE. Aaaa, şi imnul PRM e tare. "PRM la guvernare, Mafia la închisoare!".

PNG. Războinicul luminii, Jiji, deschide lista, unde l-am descoperit cu mirare şi pe Helmut Duckadam.

Recunosc că nu am avut curiozitatea să caut şi listele minorităţilor conlocuitoare. În rest, cred că nu am omis pe nimeni important.
În speranţa că vom alege cei mai potriviţi oameni care să ne reprezinte în Europa, ne vedem la urne!

marți, 13 noiembrie 2007

"My ambition is to die the way a ripe fruit lets go of a tree"


Am revenit cu un basm. O poveste inspirată din frămîntările noastre cele mai adînci, despre viaţă, iubire, moarte, timp, Dumnezeu.
SF-ul "The Fountain" (2006) interpune trei planuri: prezentul, trecutul şi viitorul, în nuanţe de galben şi orange în explozii luminoase. Simbolurile sînt omniprezente, referirile biblice se împletesc cu viziunea suprarealistă asupra existenţei, eternitatea sentimentului de iubire şi împăcarea cu universul transced dincolo de imagini. Un film numai bun pentru idealişti şi visători.
Am găsit un review al filmului care mi s-a părut foarte bun; iată două paragrafe sugestive, în varianta lor originală:
"We are afraid of death and will do anything to avoid the subject. It is not handled very much in movies, except in horror flicks or crime dramas where the treatment is usually violent and sensational rather than sensitive or thought-provoking. One of the great gifts of spiritual individuals is that they are able to die gracefully, with a minimum of fear or anger. We think of a quote by Peter Matthiessen, a Buddhist: "My ambition is to die the way a ripe fruit lets go of a tree."
Darren Aronofsky's new film is a spiritual movie about death, the tree of life, the fountain of youth, and abiding love. Aronofsky has said of The Fountain: "The desire to live forever is deep in our culture. Every day people are looking for ways to extend life or feel younger. People are praying to be young and often denying that death is a part of life. Hospitals spend huge sums of money trying to keep people alive. But we're become so preoccupied with sustaining the physical that we often forget to nurture the spirit. So that's one of the central themes I wanted to deal with in the film: Does death make us human, and if we could live forever, would we lose our humanity?".
Darren Aronofsky, regizorul şi scenaristul "Fîntînii" este şi autorul lui "Pi" (1998) şi mult mai cunoscutului "Requiem for a Dream" (2000), despre care am amintit într-o însemnare trecută.
"Pi" mi s-a părut un film mult prea sumbru (alb negru, efecte tehnice freeky), cu toate că ideea de a înţelege lumea prin cifre, că tot universul are la bază un algoritm e interesantă şi provocatoare.
Trilogia Aronofsky rămîne una dintre preferatele mele. Urmează un alt regizor, dar despre asta vă povestesc în curînd.

duminică, 11 noiembrie 2007

Unintended

Am fost absentă zilele astea, şi de pe blog. Noiembrie are o influenţă negativă asupra întregii mele fiinţe. O fi de la frunzele galbene şi roşcate moarte, de la ploaia asta atît de rece, de la întunericul care se lasă mai devreme... nu ştiu.
I'm sad, I admit it.
Cred că voi mai lipsi o vreme, but I'll be back. Cînd mă voi regăsi.

sâmbătă, 10 noiembrie 2007

Urge Overkill - Girl, You'll Be a Woman Soon

joi, 1 noiembrie 2007

Bloguri de focşăneni care este


Din lipsă de preocupare, mi-a venit o idee, care a evoluat într-un studiu subiectiv şi sugestiv, cu titlul: "Cine sînt bloggerii focşăneni?". Fac excepţie din acest experiment blogurile binecunoscute şi prietene din blogroll şi vreo două bloguri de adolescenţi care scriu frecvent, plus unul de creaţie literară pe care l-am descoperit cu ocazia asta.
So, în funcţie de menţiunea oraşului Focşani la profil, am dat un search pentru toate blogurile înregistrate pe Blogger după acest criteriu şi ad-hoc mi-am făcut o imagine despre marea masă de "bloggeri" focşăneni.
Demersul meu este limitat şi imperfect, îmi dau seama, pentru că sînt conştientă că mulţi preferă să nu treacă oraşul de baştină la profil (nici eu nu am făcut asta pînă acum) sau au blogul găzduit pe altă platformă. Anyway, o idee, de fapt mai multe idei mi-am făcut în urma acestei explorări.
Noroc că 90% din adresele de blog erau inactive şi efortul a constat în a închide succesiv ferestrele, fără să îmi obosesc mintea cu vreun conţinut. Din cele 70 de bloguri focşănene înregistrate pe Blogger, trei sferturi fie nu au postată nici o însemnare, fie au o poză mare (cu autorul bănuiesc) pe tot ecranul. Multe sînt de-a dreptul dezolante, verzi, portocalii şi roz aprins, părăsite înainte de a fi începute sau abandonate după două postări. Nu vreau să dau nume, vă las pe voi să îi descoperiţi, atunci cînd nu aveţi altceva mai bun de făcut.
În continuare, vă prezint cîteva fragmente din profilurile de pe la noi şi din postările concetăţenilor:
1. sunt un om activ. nu prea stau pe acasa fiind ocupat cu serviciul.
2. SUNT O FATA ACTIVA! IMI PLACE TRANDAFIRII!imi plac cateii si pisicile(puii de pisica)!!am chiar un catel de 6 luni!!!!!
3. cine e mos creciun? (singura postare pe blogul cu titlul "Unde-i echilibrul?")
4. FOCSANI VRANCEA "O MIE DE CUVINTE, … FACE NICI UN BAN! ALEGEREA TA!!!" NOI ITI OFFERIM SPECTACOLE DE: STRIPTEASE TOPLESS ORIENTAL DANS TABLE DANS
AICI AI: RESPECT DISCRETIE SIGURANTA
5. Mai nimic de zis !Imi place fotbalul si wrestlingul !, Imi place muzica orientala...dar din pacate de cele mai multe ori acesta este "stricata" de catre manelisti..prin plagiere....am majoritatea originalelor manelelor de pe piata...si pacat ca sunt foarte frumoase si sensbele pe langa porcariile manelistilor.
Cu acestea fiind zise, vă urez bloguială la nivele înalte!

Blogu' e drog virtual

70%How Addicted to Blogging Are You?

Free Montana Dating


Via Mesaj in sticla . Se pare că blogging-ul produce acelaşi procent de dependenţă la femei ;)).