Am preluat leapşa de la D3m3ntzial şi am încercat să îmi amintesc cîteva fragmente din perioada în care eram mai mică decît acum şi încă mă jucam cu păpuşile.
Ar fi multe de povestit, dar mă voi opri la un text în care mă regăsesc foarte mult. L-am găsit la Mihaela Berneagă.
Scrisoare catre generatia noastra
Nascuti la inceputul anilor 60-70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vremostasi", "Prinsea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un, doi, trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa) primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu cd-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri".
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa.
Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJBobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul.
Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita" sau "Flori, fete sau baieti" sau "Adevar sau Provocare" sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au avut "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers"...
Daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru!
Dau leapşa mai departe lui Nicu Panaitescu, Mesaj în sticlă şi Aida.
Dau leapşa mai departe lui Nicu Panaitescu, Mesaj în sticlă şi Aida.
4 comentarii:
textul acesta circula foarte mult pe hub-urile din focsani, fiind probabil la dispozitia multor internauti.
este trimis des prin messenger si e cunoscut de ceva vreme.
si eu ma regasesc in el chiar foarte multe dintre momentele amintite traindu-le si avand perceptia asupra lor.
tare as fii interesat sa stiu cine l-a scris...desi nu mai conteaza !
este probabil cel mai bun text citit in ultima vreme despre generatia noastra, poate singurul, avand darul de a ne reaminti "moments from the past", in care am fost , cu totii, actori in aceasta piesa frumoasa , viata.
speram ca "regizorul" sa ne distribuie si in alte scene care, vor fii reamintite, probabil peste 20-30 ani, intr-un alt text, de aceeasi valoare, ca si cel prezentat pe acest blog...
felicitari pt idee ! desi multi il avem in calculatoarele personale, nu ne-am gandit sa-l publikam.
Ecstravag, intr-o oarecare masura ai dreptate. Nu este, totusi, o reproducere fidela. Numele original era "copilarie cu cheia la gat" si textul ACELA era chiar frumos. Google it si o sa-l gasiti.
In alta ordine de idei, si vorbind de alt blog si alt text acum, am citit in postul de la care a plecat leapsa Mihaelei unele, sa zicem, inadvertente. Spre exemplu mi se pare ridicol sa scrii ca pionierii amestecau rugaciunile cu "tricolorul" la intrarea in clasa comunista sub indrumarea atenta a tovarasei. Dar astea sunt alte povesti...
d3m3ntzial wrote : Daca mai tineti minte, la intrarea in clasa te punea sa canti imnul tarii si sa spui rugaciuni.
Asa incepeau orele . Cantai imnul, iar la sfarsit de ora, nu mereu, e drept, ne punea sa spunem "Tatal nostru" .
Pai o sa incerc sa preiau stafeta asta si sa scriu pe blog ceva amintiri din copilarie (mai am vreo cateva pe-acolo). Amintirea copilariei e frumoasa, dar evocarea dictaturii e trista. Dar cateodata e nevoie de trecut ca sa intelegem prezentul. :)
Trimiteți un comentariu