Aseară am fost la premieră. Sala arhiplină aştepta fremătînd mult premiatul şi comentatul film. Două categorii principale de public: persoane trecute de o anumită vîrstă, care îşi trăiseră tinereţea în timpul regimului şi care trecuseră poate prin experienţa dramatică prezentată în film, şi pe de altă parte mulţi tineri curioşi. Trecînd peste micile neplăceri (locurile de pe invitaţia mea erau deja ocupate de alţi posesori de invitaţie, cu aceleaşi locuri; am ratat începutul din cauza unora care intraseră după generic şi bîjbîiau locurile prin întuneric, cu telefoanele pe post de lanternă şi cu comentariile de rigoare; mi-am dat seama că mi-am uitat ochelarii acasă, tocmai acum, damn!), am reuşit să urmăresc pînă la un anumit punct, cînd mi s-a rupt filmul, şi la propriu. Prea realist, prea dur pentru o visătoare cu ochii deschişi, care era prea mică pe vremea decreţeilor ca să înţeleagă ce se întîmplă. Mai mult de atît nu pot să spun. Mergeţi să vedeţi filmul cu ochii voştri, merită.
luni, 24 septembrie 2007
"4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile", no comment
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Mie mi-a placut filmul foarte mult. L-am vazut de doua ori si de fiecare data am iesit din sala de cinema muta, ceea ce nu prea mi s-a mai intamplat.
Nu pun la indoiala harul regizoral al lui Mungiu dar, poate din cauza de buget prea mic, filmul nu este vreo capodopera. Este un film bun, bine facut, impresionant, cum vreti voi. Dar atat.
Sau poate carcotirea mea vine din alte parti... din intrarea de spectatori dupa inceputul filmului, din "nokia tune-ul" nepolifonic care s-a auzit permanent in sala in timpul show-ului (plansul unui nou nascut in sala a fost chiar reconfortant dupa imaginea celui nenascut din film), din rasul prostesc al celor din spatele meu la niste scene aproape tragice (cel care radea mai tare era si atat de voluminos incat, atunci cand radea, ma legana cu genunchii de mi se clatinau toate cele, inclusiv cheful de 432).
@caty: Darul vorbirii este important dar, daca ti-a ramas darul scrisului, tot e bine :)
@caty: fara cuvinte am ramas si eu, sa stii, ca multi dintre cei care au vazut fimul. inseamna ca impactul a fost destul de mare
@nicu: intr-adevar, atmosfera nu a fost cea mai potrivita, si pe mine m-au deranjat risetele si alte diferite zgomote, dar asta e riscul sa vezi un film intr-un cinematograf plin de romani
Trimiteți un comentariu