Căsuţa de păpuşi

Azi am trecut pe lîngă un loc special al copilăriei mele, grădiniţa de copii :P.
Clădirea scundă, ca pentru păpuşi, este înconjurată de o grădină destul de largă, verde, în care se ivesc băncuţe, un leagăn dublu, vreo două balansoare şi un topogan.
Ţin minte cum, împreună cu toată şleahta de copii ai blocului (micii băieţaşi şi fetiţe de cartier de pe vremea lu' Nea Nicu) invadam, printr-o gaură în gardul împrejmuitor (numai de noi ştiută), grădiniţa, ca să ne dăm în leagăne şi, in the only one, the topogan. A fost refugiul copilăriei noastre, de copii cu cheia la gît.
Azi nu se mai vede gaura în gard, nici verdele ierbii, nici băncuţele, nici chiar clădirea micuţei grădiniţe, din cauza garajurilor din beton, cu uşi metalice, care s-au construit de cîţiva ani pe lîngă gardul grădiniţei.
Un motiv de tristeţe în plus: motoarele şi betoanele au luat lumina unei căsuţe de păpuşi.