Inerţie de primăvară

Profesorul cu care fac filosofia la facultate ne-a spus la ultima oră de seminar că unele dintre cele mai sclipitoare idei ale omenirii au ieşit din nişte minţi leneşe. Concluzia este că oamenii care nu prea au ce face aşa, în general, sunt mai predispuşi să filosofeze sau să vadă cai verzi pe pereţi? Posibil. Cei care au tot timpul ocupat iau de cele mai multe ori lucrurile aşa cum sunt, nu mai e timp pentru reflecţii profunde despre fiinţă, eu şi supraeu, voinţă de putere şi alte aberaţii abstracte.
Aşa că, într-o stare extatică de lene e foarte probabil să te trăznească o idee formidabilă, care să salveze lumea de încălzirea globală, de exemplu.
Urmînd acelaşi principiu, de data asta neintenţionat de leneşă (sau fără chef prea mult), am zis să încerc şi eu, să văd ce iese. Nu prea a ieşit nimic, după cum se vede, de aici o altă concluzie: cred că depinde şi de talent şi de inspiraţie să scoţi ceva din lenea asta.