Groapa de gunoi

Azi am vorbit cu un român plecat în Spania, la muncă. M-a demoralizat şi m-a enervat modul în care se exprima referitor la propria ţară, cea mai rea naţiune, o groapă de gunoi, în care trăiesc nişte inutilităţi (parafrazez aproximativ), din cauza cărora au de suferit românii cinstiţi (şi mîndri) plecaţi în ţări străine.
Cred că problema asta, cu imaginea proastă despre noi, este un rezultat al nostru. Pînă la urmă, suntem ceea ce spunem mereu că suntem. Şi să dăm mereu vina pe "hoţii şi maneliştii" de români nu e cea mai bună soluţie pentru a rezolva problema pe care o avem cu noi înşine , ci, cel mult, aşa ne putem descărca frustrările acumulate afară.
Cred că în momentul în care vom înceta să ne urîm atît de mult, vom putea începe să ne şi schimbăm faţa, sentimentele şi atitudinea faţă de noi înşine.
Şi dacă am dărui toţi un pic de iubire de sine, de care suntem plini, pentru iubirea de sine colectivă a ţării ăsteia, cu siguranţă altfel ne-am simţi în pielea de român.