Amintiri ieşene

În seara asta am redescoperit, cu o nostalgie dulce-amară, două "instituţii" care mi-au marcat studenţia într-un sens negativ, cum priveam eu lucrurile atunci. Cuzanet, agenţia de ştiri a nefericirii mele de doi ani, bătuţi zilnic la pas pentru norma săptămînală de ştiri. Cît am putut să urăsc anii ăia... Obligaţia de a scoate articole de eveniment din piatră seacă, analiza materialelor la sfîrşitul săptămînii în amfiteatrul plin P1 îmi dădeau emoţii de fiecare dată. Domeniile mele - cred şi acum că mi-au fost predestinate - erau Facultatea de Drept (cînd am văzut cum e la Jurnalistică, ce mult am regretat că mi-am ratat o carieră de jurist) şi Teologia Ortodoxă.
Cea de-a doua, Opinia, era un fel de etalon al celor mai buni dintre noi, mulţi dintre colegii mei mai mari care au semnat în această revistă studenţească scriu acum la cotidiene centrale. Nu am avut curajul să scriu în Opinia, deşi acum îmi doresc să fi încercat.
În momentul ăsta privesc lucrurile altfel. Şcoala de presă de la Iaşi, practica de teren dură de atunci m-au ajutat, mi-au deschis altfel un drum pe care nu credeam că o să apuc vreodată.
Pînă la urmă, în toate lucrurile pe care le urîm la un moment dat se ascunde ceva care ne marchează pozitiv şi ne ajută să evoluăm.